1. Asupra Moabului. „Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Vai de Nebo, căci este pustiit! Chiriataimul este acoperit de rușine, este luat; cetățuia este acoperită de rușine și zdrobită!
2. S’a dus fala Moabului, la Hesbon i se pune la cale pieirea: «Haidem, să-l nimicim din mijlocul neamurilor!» «Și tu vei fi nimicit Madmenule, sabia va merge după tine!»
3. Se aud strigăte din Horonaim: prăpăd și nimicire!
4. Moabul este zdrobit! Chiar și cei mici ai lui strigă.
5. Căci într’un plîns necurmat suie suișul Luhitului, și se aud strigăte de durere la pogorîșul Horonaimului, din pricina nimicirii!“
6. „Fugiți, scăpați-vă viața, și fiți ca un nevoiaș desțărat în pustie!
7. Căci, pentrucă te-ai încrezut în faptele și în vistieriile tale, vei fi luat și tu, și Chemoșul va merge în robie, cu preoții și căpeteniile lui.
8. Pustiitorul va intra în fiecare cetate, și nicio cetate nu va scăpa. Valea va pieri și cîmpia va fi nimicită, cum a spus Domnul.
9. Dați aripi Moabului, să plece în sbor! Cetățile lui sînt prefăcute în pustie, nu vor mai avea locuitori.
10. Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului, blestemat să fie celce își oprește sabia dela măcel!
11. Moabul, era neturburat din tinereța lui, și se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr’un vas în altul, și nu era dus în robie. De aceea i s’a păstrat gustul, și nu i s’a schimbat mirosul.“
12. „De aceea iată, vin zile, zice Domnul, cînd îi voi trimete oameni cari-l vor pritoci; îi vor goli vasele și vor face să-i plesnească burdufurile.
13. Moabul va fi dat de rușine cu Chemoș, cum a fost dat de rușine casa lui Israel cu Betel, în care își punea încrederea.
14. Cum puteți să ziceți: «Sîntem viteji, ostași gata de luptă?“
15. „Moabul este pustiit, cetățile lui se înalță în fum, floarea tinerimii lui este jungheată, zice Împăratul, al cărui Nume este Domnul oștirilor.“
16. „Peirea Moabului este aproape să vină, nenorocirea lui vine în graba mare.
17. Bociți-l, toți ceice-l înconjurați, toți cari-i cunoașteți numele! Și ziceți: «Cum a fost sfărîmat acest puternic toiag de cîrmuire, acest toiag măreț!“
18. „Pogoară-te din locașul slavei, șezi jos pe pămîntul uscat, locuitoare, fiica Dibonului! Căci pustiitorul Moabului se suie împotriva ta, și-ți nimicește cetățuile.
19. Stai pe drum și pîndește, locuitoarea Aroerului! Întreabă pe fugar și pe cel scăpat, și zi: «Ce s’a întîmplat?»
20. Moabul este acoperit de rușine, căci este zdrobit. Gemeți și strigați! Vestiți în Arnon că Moabul este pustiit!
21. A venit pedeapsa și peste țara cîmpiei, peste Holon, peste Iahaț, peste Mefaat,
22. peste Dibon, peste Nebo, peste Bet-Diblataim,
23. peste Chiriataim, peste Bet-Gamul, peste Bet-Meon,
24. peste Cheriiot, peste Boțra, peste toate cetățile din țara Moabului, fie depărtate, fie apropiate.
25. Tăria Moabului este frîntă, și brațul lui zdrobit, zice Domnul.“
26. „Îmbătați-l, căci s’a semețit împotriva Domnului! De aceea, prăvălească-se Moabul în vărsătura lui, și să ajungă de rîs și el!
27. N’a fost Israel de rîsul tău? A fost prins el oare printre hoți, de dai din cap, ori de cîte ori vorbești de el?
28. Părăsiți cetățile, și locuiți în stînci, locuitori ai Moabului! Și fiți ca porumbeii, cari își fac cuibul pe marginea peșterilor!
29. Am auzit de fudulia mîndrului Moab, de înfumurarea lui, de trufia lui, de semețirea lui, și de inima lui îngîmfată.“
30. „Cunosc, zice Domnul, înfumurarea lui, lăudăroșeniile lui deșarte, și faptele lui de nimic.“
31. „De aceea gem pentru Moab, și mă jălesc pentru tot Moabul; oamenii suspină pentru cei din Chir-Heres.
32. Vie din Sibma, te plîng mai mult de cît Iaezerul; ramurile tale se întindeau dincolo de mare, se întindeau pînă la marea Iaezerului; dar pustiitorul s’a aruncat peste strîngerea roadelor tale și peste culesul viilor tale.
33. Și astfel, s’a dus bucuria și veselia din cîmpiile și din țara roditoare a Moabului.“ „Am secat vinul din teascuri – zice Domnul –; nimeni nu mai calcă teascul cu strigăte de bucurie; sînt strigăte de război, nu strigăte de bucurie.
34. Strigătele Hesbonului răsună pînă la Eleale, și glasul lor se aude pînă la Iahaț, dela Țoar pînă la Horonaim, pînă la Eglat-Șelișia; căci și apele Nimrimului sînt prefăcute în pustiu.
35. „Vreau s’o isprăvesc în Moab, zice Domnul, cu cel ce se suie pe înălțimile de jerfă, și aduce tămîie dumnezeului său.
36. De aceea îmi jălește inima ca un fluer pentru Moab, îmi jălește inima ca un fluer pentru oamenii din Chir-Heres pentrucă toate avuțiile pe cari le-au strîns, sînt perdute.
37. Căci toate capetele sînt rase, toate bărbile sînt tăiate; pe toate mînile sînt tăieturi de jale, și pe coapse saci.“
38. „Pe toate acoperișurile Moabului și în piețe, sînt numai bocete, pentrucă am sfărîmat Moabul ca pe un vas fără preț, zice Domnul.“
39. „Cît este de sfărîmat Moabul! Gemeți! Cît de rușinos întoarce Moabul spatele! Moabul ajunge astfel de rîs și de pomină pentru toți cei ce-l înconjoară.
40. Căci așa vorbește Domnul: «Iată că vrăjmașul sboară ca vulturul, și își întinde aripile asupra Moabului!
41. Cheriiotul este luat, cetățuile sînt cucerite, și în ziua aceea, inima vitejilor Moabului este ca inima unei femei în durerile nașterii.
42. Astfel Moabul va fi nimicit de tot, și nu va mai fi un popor, căci s’a semețit împotriva Domnului.
43. Groaza, groapa și lațul sînt peste tine, locuitor al Moabului, zice Domnul.“
44. „Cel ce fuge de groază, cade în groapă, și cel ce se ridică din groapă, se prinde în laț; căci aduc asupra lui, asupra Moabului, anul pedepsei lui, zice Domnul.“
45. „Fugarii se opresc sleiți de puteri la umbra Hesbonului; dar din Hesbon iese un foc, o flacără iese din mijlocul Sihonului, și mistuie laturile Moabului și creștetul capului celor ce se fălesc.“
46. „Vai de tine, Moabule! Poporul din Chemoș este pierdut! Căci fiii tăi sînt luați prinși de război, și fiicele tale prinse de război.
47. Dar în vremile de apoi, voi aduce înapoi pe prinșii de război ai Moabului, zice Domnul.“Aceasta este judecata asupra Moabului.