1. Pașhur, fiul lui Imer, preot și priveghetor de căpetenie în Casa Domnului, a auzit pe Ieremia proorocind aceste lucruri.
2. Și Pașhur a lovit pe proorocul Ieremia, și l-a aruncat în temnița cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, în Casa Domnului.
3. Dar a doua zi, Pașhur a scos pe Ieremia din temniță. Și Ieremia i-a zis: „Domnul nu te mai numește Pașhur“, ci Magor-Misabib.
4. Căci așa vorbește Domnul: „Iată, te voi face de groază, pe tine și pe toți prietenii tăi; ei vor cădea uciși de sabia vrăjmașilor lor, și ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da de asemenea pe tot Iuda în mînile împăratului Babilonului, care-i va duce robi la Babilon și-i va ucide cu sabia.
5. Toate bogățiile cetății acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump, și toate vistieriile împăraților lui Iuda le voi da în mîinile vrăjmașilor lor; aceștia le vor jăfui, le vor lua și le vor duce la Babilon.
6. Chiar și tu, Pașhur, și toți ceice locuiesc în casa ta, veți merge la Babilon în robie; acolo vei muri și acolo vei fi îngropat, tu și toți prietenii tăi, cărora le-ai proorocit minciuni.“
7. M’ai înduplecat, Doamne, și m’am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decît mine și m’ai biruit! În fiecare zi sînt o pricină de rîs, toată lumea și bate joc de mine.
8. Căci ori de cîte ori vorbesc, trebuie să strig: „Sîlnicie și apăsare!“ Așa încît cuvîntul Domnului îmi aduce numai ocară și batjocură toată ziua.
9. Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El, și nu voi mai vorbi în Numele Lui!“ iată că în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot.
10. Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domnește împrejur. – „Învinuiți-l“, strigă ei; „haidem să-l învinuim!“ Toți ceice trăiau în pace cu mine, pîndesc să vadă dacă mă clatin, și zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mîna pe el, și ne vom răzbuna pe el!“
11. Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; deaceea, prigonitorii mei se vor poticni și nu vor birui. Se vor umplea de rușine că n’au lucrat cu chibzuință: de o vecinică rușine, care nu se va uita!
12. Și acum, Doamne, Dumnezeul oștirilor, care încerci pe cel neprihănit, care pătrunzi rărunchii și inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ție îmi încredințez pricina.
13. Cîntați Domnului, lăudați pe Domnul! Căci El izbăvește sufletul celui nenorocit din mîna celor răi.“
14. Blestemată să fie ziua cînd m’am născut! Ziua în care m’a născut mama, să nu fie binecuvîntată!
15. Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: „Ți s’a născut un copil de parte bărbătească“, și l-a umplut de bucurie cu ea!
16. Omul acela să ajungă ca cetățile, pe cari le-a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineața, și strigăte de război la amiază!
17. De ce n’am fost omorît în pîntecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormîntul meu!“ De ce n’a rămas ea vecinic însărcinată cu mine?
18. Pentruce am ieșit din pîntecele mamei ca să văd numai suferință și durere, și să-mi isprăvesc zilele în rușine?