1. Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi de fer, cu un vîrf de diamant; este săpat pe tabla inimii lor, și pe coarnele altarelor lor.
2. Cum se gîndesc la copiii lor, așa se gîndesc la altarele lor, și la idolii și Astartele lor lîngă copacii verzi, pe dealurile înalte.
3. Eu dau la pradă muntele Meu și ogoarele lui, avuțiile tale, toate vistieriile și înălțimile tale, din pricina păcatelor tale, pe tot ținutul tău!
4. Din vina ta vei perde moștenirea, pe care ți-o dădusem; te voi face să slujești vrăjmașului tău într’o țară, pe care n’o cunoști, căci ați aprins focul mîniei Mele, care va arde totdeauna.“
5. „Așa vorbește Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijinește pe un muritor și își abate inima dela Domnul!
6. Căci este ca un nenorocit în pustie, și nu vede venind fericirea; locuiește în locurile arse ale pustiei, într’un pămînt sărat și fără locuitori.
7. Binecuvîntat să fie omul, care se încrede în Domnul, și a cărui nădejde este Domnul!
8. Căci el este ca un pom sădit lîngă ape care-și întinde rădăcinile spre rîu; nu se teme de căldură, cînd vine, și frunzișul lui rămîne verde; în anul secetei, nu se teme, și nu încetează să aducă roadă.“
9. „Inima este nespus de înșelătoare și de desnădăjduit de rea; cine poate s’o cunoască?
10. „Eu, Domnul, cercetez inima, și cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtare lui, după rodul faptelor lui.“
11. Ca o potîrnichie, care clocește niște ouă pe cari nu le-a ouat ea, așa este celce agonisește bogății pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale, și la urmă nu este decît un nebun.
12. Scaun de domnie plin de slavă, înălțat dela început, loc al sfîntului nostru Locaș,
13. Doamne, nădejdea lui Israel! Toți ceice Te părăsesc vor fi acoperiți de rușine.“ – „Ceice se abat dela Mine vor fi scriși pe pămînt, căci părăsesc pe Domnul, izvorul de apă vie.“
14. Vindecă-mă, Tu, Doamne, și voi fi vindecat; mîntuiește-mă Tu, și voi fi mîntuit; căci Tu ești slava mea!
15. Iată, ei îmi zic: „Unde este Cuvîntul Domnului? Să se împlinească dar!“
16. „Și eu, ca să Te ascult, n’am vrut să nu fiu păstor; nici n’am dorit ziua nenorocirii, știi; și ce a ieșit din buzele mele, este descoperit înaintea Ta.
17. De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine, căci Tu ești scăparea mea în ziua nenorocirii!
18. Prigonitorii mei să fie acoperiți de rușine, dar să nu fiu rușinat eu; să tremure ei, dar să nu tremur eu! Adu peste ei ziua nenorocirii, lovește-i cu o îndoită urgie!“
19. „Așa mi-a vorbit Domnul: «Du-te, și stai la poarta copiilor poporului, pe care intră și ies împărații lui Iuda, și la toate porțile Ierusalimului,
20. și spune-le: «Ascultați Cuvîntul Domnului, împărați ai lui Iuda, tot Iuda, și toți locuitorii Ierusalimului, cari intrați pe aceste porți!“
21. „Așa vorbește Domnul: «Luați seama, în sufletele voastre, să nu purtați nici o povară în ziua Sabatului, și să n’o aduceți înlăuntru pe porțile Ierusalimului.
22. Să nu scoateți din casele voastre nici o povară în ziua Sabatului, și să nu faceți nici o lucrare, ci sfințiți ziua Sabatului, cum am poruncit părinților voștri.“
23. Dar ei n’au ascultat și n’au luat aminte: ci și-au înțepenit gîtul, ca să n’asculte și să nu ia învățătură.
24. Dacă Mă veți asculta în adevăr, zice Domnul, și nu veți aduce nici o sarcină înlăuntru pe porțile acestei cetăți, în ziua Sabatului, ci veți sfinți ziua Sabatului, și nu veți face nici o lucrare în ziua aceasta,
25. atunci pe porțile acestei cetăți vor intra împărați și voivozi, cari vor ședea pe scaunul de domnie al lui David; ei vor veni în cară și călări pe cai, ei și voivozii lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului, și cetatea aceasta va fi locuită în veci.
26. Vor veni din cetățile lui Iuda și din împrejurimile Ierusalimului, din țara lui Beniamin, din vale, de pe munte și dela miazăzi, ca să aducă arderi de tot și jertfe, să aducă daruri de mîncare și tămîie, și să aducă jertfe de mulțămire în Casa Domnului.
27. Dar dacă nu veți asculta cînd vă poruncesc să sfințiți ziua Sabatului, să nu duceți nici o povară, și n’o aduceți înlăuntru pe porțile Ierusalimului, în ziua Sabatului, atunci voi aprinde un foc la porțile cetății, care va arde casele cele mari ale Ierusalimului și nu se va stinge.“