1. Au ajuns de cealaltă parte a mării, în ținutul gherasenilor.
2. Când a coborât Isus din barcă, L-a întâlnit imediat un om care ieșea din morminte și care erastăpânit de un duh necurat.
3. Omul acesta își avea locuința în morminte și nimeni nu mai putea să-l țină legat nici chiar cu un lanț.
4. Fusese de multe ori legat cu lanțuri și cu cătușe, dar rupsese lanțurile și sfărâmase cătușele și nimeni nu-l putea stăpâni.
5. Toată noaptea și toată ziua era prin morminte sau prin munți, urlând și tăindu-se cu pietre.
6. Când L-a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat
7. și a strigat cu glas tare: – Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului cel Preaînalt? Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei chinui!
8. Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieși afară din acest om!“
9. Isus l-a întrebat: – Care-ți este numele? – Numele meu este „Legiune“, pentru că suntem mulți, I-a răspuns el.
10. Și Îl ruga mult pe Isus să nu-l trimită afară din ținutul acela.
11. Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care pășteau.
12. Duhurile necurate L-au rugat pe Isus: – Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei!
13. Și El le-a dat voie. Duhurile necurate au ieșit din om și au intrat în porci. Atunci turma, în jur de două mii de porci, s-a repezit pe râpă în jos, în mare, și s-a înecat în mare.
14. Porcarii au fugit și au dat de știre în cetate și în cătune. Și oamenii au venit să vadă ce s-a întâmplat.
15. Când au ajuns la Isus și l-au văzut pe cel care fusese demoniac și avusese în el legiunea de duhuri necurate, stând jos, îmbrăcat și cu mintea întreagă, s-au înspăimântat.
16. Cei ce văzuseră ce s-a întâmplat cu cel demoniac și cu porcii le-au povestit totul.
17. Atunci ei au început să-L roage pe Isus să plece din regiunea lor.
18. În timp ce Isus se suia în barcă, cel ce fusese demoniac Îl ruga să-l lase să rămână cu El,
19. dar Isus nu l-a lăsat, ci i-a zis: „Du-te acasă, la ai tăi, și povestește-le cât de mult a făcut Domnul pentru tine și cum a avut milă de tine!“
20. El a plecat și a început să vestească prin Decapolis cât de mult făcuse Isus pentru el. Și toți se minunau.
21. Isus a traversat iarăși marea(cu barca). Apoi, în timp ce era pe malul mării, s-a adunat la El o mare mulțime de oameni.
22. A venit la El unul dintre conducătorii sinagogii, pe nume Iair. Când L-a văzut, a căzut la picioarele Lui
23. și L-a rugat fierbinte: „Fetița mea este pe moarte. Vino și pune-Ți mâinile peste ea ca să fie vindecată și să trăiască!“
24. Isus a plecat împreună cu el. O mare mulțime de oameni Îl urma și se îmbulzea în El.
25. Acolo era o femeie care, de doisprezece ani, avea o scurgere de sânge.
26. Ea îndurase multe din partea multor doctori și cheltuise tot ce avusese fără vreun folos, ba dimpotrivă, se îmbolnăvise mai rău.
27. Auzind despre Isus, a venit în mulțime, prin spate, și s-a atins de haina Lui.
28. Căci își zicea: „Dacă aș putea să mă ating măcar de haina Lui, voi fi vindecată!“
29. Imediat izvorul sângelui ei a secat și ea a simțit în trup că fusese vindecată de boala ei.
30. Isus și-a dat seama imediat că din El ieșise o putere și, întorcându-Se spre mulțime, a întrebat: – Cine s-a atins de hainele Mele?
31. Ucenicii I-au zis: – Vezi că mulțimea se îmbulzește în Tine și mai întrebi: „Cine M-a atins?“
32. El însă se uita de jur-împrejur ca s-o vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.
33. Atunci femeia, știind ce i se întâmplase, a venit înfricoșată și tremurând, și a căzut înaintea Lui, spunându-I tot adevărul.
34. Isus i-a zis: „Fiică, credința ta te-a vindecat! Du-te în pace și fii vindecată de boala ta!“
35. În timp ce El vorbea, au venit câțiva din casa conducătorului sinagogii și i-au zis acestuia: „Fiica ta este moartă. De ce-L mai deranjezi pe Învățător?“
36. Însă Isus, fără să ia în seamă cuvintele lor, i-a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme! Crede doar!“
37. N-a dat voie nimănui să-L însoțească în afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov.
38. Când au ajuns ei la casa conducătorului sinagogii, Isus a văzut acolomultă larmă și pe cei ce plângeau și boceau zgomotos.
39. El a intrat și le-a zis: „De ce faceți atâta larmă și plângeți? Copilul nu este mort, ci doarme!“
40. Ei însă râdeau de El. Isus i-a scos pe toți afară, i-a luat pe tatăl copilului, pe mama acestuia și pe cei ce erau cu El și a intrat acolo unde era copilul.
41. A apucat copilul de mână și i-a zis: „ Talita kum !“, care tradus înseamnă: „Fetițo, ție îți zic, scoală-te!“
42. Fetița s-a ridicat imediat și a început să meargă; ea era în vârstă de doisprezece ani. Atunci ei au înmărmurit de tot.
43. Isus le-a poruncit insistent ca nimeni să nu știe despre aceasta și le-a spus să-i dea fetiței ceva să mănânce.