1. În zilele acelea s-a adunat din nou o mare mulțime de oameni și nu aveau ce să mănânce. Isus i-a chemat pe ucenici și le-a zis:
2. – Mi-e milă de mulțime, pentru că sunt deja trei zile de când stau cu Mine și nu au ce să mănânce,
3. iar dacă-i las să plece acasă flămânzi, vor leșina pe drum, mai ales că unii dintre ei au venit de departe.
4. Ucenicii I-au zis: – De unde ar putea lua cineva pâini aici, în pustie, ca să-i sature pe acești oameni?
5. Isus i-a întrebat: – Câte pâini aveți? – Șapte, I-au răspuns ei.
6. Isus a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ. Apoi a luat cele șapte pâini, a adus mulțumiri, le-a frânt și le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, iar ei le-au împărțit mulțimii.
7. Mai aveau și câțiva peștișori; El i-a binecuvântat și a zis să fie împărțiți și aceștia.
8. Au mâncat și s-au săturat; și au adunat șapte coșuri pline cu firimiturile rămase.
9. Cei ce mâncaseră erau în jur de patru mii debărbați. După ce le-a dat drumul,
10. Isus S-a suit imediat în barcă împreună cu ucenicii Lui și s-au dus în părțile Dalmanutei.
11. Fariseii au venit la El, au început să stea de vorbă cu El și, ca să-L pună la încercare, I-au cerut să le arate un semn din cer.
12. Isus a oftat adânc în duhul Său și a zis: „De ce cere această generație un semn? Adevărat vă spun că acestei generații nu i se va da nici un semn.“
13. Apoi i-a lăsat, S-a suit iarăși în barcă și S-a dus de cealaltă parte a mării.
14. Ucenicii uitaseră să ia pâini și nu aveau cu ei în barcă decât o pâine.
15. Isus i-a avertizat și le-a zis: „Fiți atenți și feriți-vă de drojdia fariseilor și de drojdia lui Irod!“
16. Ei au început să vorbească unii cu alții și să spună: „Ne zice așa pentru că nu avem pâini!“
17. Înțelegând aceasta, Isus le-a zis: – De ce vorbiți între voi că n-aveți pâini? Tot nu pricepeți, nici nu înțelegeți? Aveți inima împietrită?
18. Aveți ochi, dar nu vedeți și aveți urechi, dar nu auziți? Nu vă mai amintiți,
19. atunci când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni, câte coșuri pline cu firimituri ați adunat? – Douăsprezece, I-au răspuns ei.
20. – Iar când am frânt cele șapte pâini la cei patru mii de bărbați, câte coșuri pline cu firimituri ați adunat? – Șapte, au răspuns ei.
21. Atunci El le-a zis: – Tot nu înțelegeți?
22. Au venit în Betsaida. I-au adus un orb și L-au rugat să Se atingă de el.
23. Isus l-a luat pe orb de mână și l-a dus afară din sat. A scuipat pe ochii acestuia, Și-a pus mâinile peste el și l-a întrebat: – Vezi ceva?
24. Omul s-a uitat și a zis: – Văd niște oameni, dar mi se par ca niște copaci care umblă!
25. Atunci Isus Și-a pus din nou mâinile peste ochii acestuia, iar omul a privit țintă și i-a revenit vederea; acum el vedea toate lucrurile clar.
26. Isus l-a trimis acasă, spunându-i: – Să nu intri în sat (și nici să nu spui cuiva în sat)!
27. Isus și ucenicii Lui s-au dus spre satele Cezareii lui Filip. Pe drum, Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi: – Cine zic oamenii că sunt Eu?
28. Ei I-au răspuns: – Unii zic că ești Ioan Botezătorul, alții zic că ești Ilie, iar alții zic că ești unul dintre profeți.
29. – Dar voi cine ziceți că sunt Eu? i-a mai întrebat El. Petru a răspuns: – Tu ești Cristosul!
30. Isus i-a avertizat să nu spună nimănui despre El.
31. Apoi a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să sufere mult și să fie respins de către bătrâni, de către conducătorii preoților și de către cărturari, să fie omorât, iar după trei zile să învie.
32. Le vorbea deschis despre aceasta. Petru însă L-a luat deoparte și a început să-L mustre.
33. Dar Isus S-a întors, s-a uitat la ucenicii Săi și l-a mustrat pe Petru, zicând: „Înapoia Mea, Satan, căci tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor!“
34. Apoi a chemat mulțimea și pe ucenicii Săi și le-a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze!
35. Căci oricine vrea să-și salveze viața, o va pierde, dar cel ce-și pierde viața pentru Mine și pentru Evanghelie, o va salva.
36. Și la ce i-ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă și-ar pierde sufletul?
37. Sau ce va da un om în schimbul sufletului său?
38. Căci de cel ce îi va fi rușine de Mine și de cuvintele Mele, în această generație adulteră și păcătoasă, de acela Îi va fi rușine și Fiului Omului când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri.“