1. Isus a început din nou să dea învățătură lângă mare. Se adunase o mulțime așa de mare în jurul Lui, încât El a trebuit să se suie și să stea într-o barcă, pe mare, în timp ce întreaga mulțime se afla lângă mare, pe țărm.
2. El îi învăța multe lucruri în pilde și în învățătura Lui le spunea:
3. „Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene!
4. În timp ce semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum și au venit păsările și au mâncat-o.
5. O altă parte a căzut în locuri stâncoase, unde nu avea pământ mult. A răsărit repede, pentru că nu avea pământ adânc,
6. dar când a răsărit soarele, s-a ofilit și, fiindcă nu avea rădăcină, s-a uscat.
7. O altă parte a căzut între spini, iar spinii au crescut și au sufocat-o, așa că nu a dat rod.
8. Alta însă a căzut în pământ bun și a dat rod care s-a înălțat și a crescut: un grăuntea rodit treizeci, altul – șaizeci și altul – o sută.“
9. Apoi le zicea: „Cine are urechi de auzit, să audă!“
10. Când a fost singur, cei din jurul Lui împreună cu cei doisprezece L-au întrebat despre pilde.
11. El le-a zis: „Vouă v-a fost dată taina Împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară toate li se spun în pilde,
12. pentru ca «Să privească mereu, dar să nu priceapă și să asculte întruna, dar să nu înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă laMine și să fie iertați!»“
13. Apoi le-a zis: „Dacă nu înțelegeți această pildă, cum veți înțelege toate celelalte pilde?
14. Semănătorul seamănă Cuvântul.
15. Sămânța de lângă drum, unde este semănat Cuvântul, sunt cei care aud Cuvântul, dar vine imediat Satan și ia Cuvântul care a fost semănat în ei.
16. Sămânța semănată în locuri stâncoase sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie,
17. dar nu au rădăcină în ei, ci durează doar pentru o vreme. Și când vine necazul sau persecuția din pricina Cuvântului, ei se poticnesc imediat.
18. O altă sămânță, care este cea semănată între spini, sunt cei care aud Cuvântul,
19. dar îngrijorările vieții, înșelăciunea bogăției și poftele pentru alte lucruri intră în ei, sufocă Cuvântul și acesta devine neroditor.
20. Sămânța semănată în pământul cel bun sunt cei care aud Cuvântul, îl primesc și aduc rod: unul – treizeci, altul – șaizeci și altul – o sută.“
21. El le-a mai zis: „Oare se aduce felinarul ca să fie pus sub un obroc sau sub un pat?! Nu este adus el ca să fie pus pe un suport?
22. Căci nu este nimic ascuns care nu va fi dezvăluit și nu este nimic tăinuit care nu va ieși la iveală!
23. Dacă are cineva urechi de auzit, să audă!
24. Fiți atenți la ceea ce auziți! Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura și vi se va adăuga și mai mult!
25. Căci celui ce are i se va da, dar de la cel ce n-are i se va lua chiar și ce are!“
26. El a mai zis: „Cu Împărăția lui Dumnezeu este ca și cu un om care aruncă sămânță în pământ.
27. Fie că el doarme noaptea sau este treaz ziua, sămânța încolțește și crește fără să știe el cum.
28. Pământul rodește de la sine – mai întâi firul verde, apoi spicul, iar apoi întregul bob de grâu în spic.
29. Când grâul este copt, pune imediat secera în el, pentru că a sosit secerișul.“
30. El a mai zis: „Cu ce să asemănăm Împărăția lui Dumnezeu sau prin ce pildă am putea s-o descriem?
31. Ea este ca un bob de muștar, care, atunci când este semănat în pământ, este cel mai mic dintre toate semințele de pe pământ,
32. dar după ce este semănat, el crește, ajunge mai mare decât toate zarzavaturile și face ramuri mari, așa încât păsările își pot face cuibul la umbra lor.“
33. Și prin multe astfel de pilde El le vestea Cuvântul, după cum erau ei în stare să-l asculte.
34. Nu le vorbea deloc fără să folosească vreo pildă. Dar când era doar El cu ucenicii Lui deoparte, le explica toate lucrurile.
35. În aceeași zi, când s-a lăsat seara, le-a zis: „Să traversăm în partea cealaltă!“
36. Au lăsat mulțimea și L-au luat așa cum era, în barcă. Împreună cu El mai erau și alte bărci.
37. S-a stârnit o furtună foarte puternică, care arunca valurile asupra bărcii, așa încât barca era aproape plină cu apă.
38. El era în partea din spate abărcii, dormind pe căpătâi. L-au trezit și I-au spus: „Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?!“
39. El S-a sculat, a mustrat vântul și a zis mării: „Taci! Liniștește-te!“ Vântul s-a oprit și s-a făcut o liniște mare.
40. Apoi le-a zis: „De ce sunteți atât de fricoși? Tot n-aveți credință?“
41. Ei s-au înfricoșat foarte tare și-și ziceau unii altora: „Cine este Acesta, de-L ascultă până și vântul, și marea?“