1. Isus a ieșit de acolo și a venit în patria Lui. Ucenicii Lui L-au urmat.
2. Când a venit ziua Sabatului, a început să dea învățătură în sinagogă. Mulți, când Îl auzeau, erau uimiți și ziceau: „De unde are Acest Om aceste lucruri? Ce fel de înțelepciune este aceasta care I-a fost dată? Cum de se fac aceste minuni prin mâinile Lui?
3. Oare nu este Acesta tâmplarul, fiul Mariei și fratele lui Iacov, al lui Iosif, al lui Iuda și al lui Simon? Și surorile Lui, nu sunt oare aici, printre noi?“ Și astfel, ei se poticneau în El.
4. Isus însă le-a zis: „Un profet nu este fără onoare decât în patria lui, între rudele lui și în casa lui.“
5. Și n-a putut să facă acolo nici o minune, în afară de faptul că Și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat.
6. Și se mira de necredința lor. Isus străbătea satele de jur-împrejur, dând învățătură.
7. El i-a chemat pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi, dându-le autoritate asupra duhurilor necurate.
8. Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag – să nu ia nici pâine, nici traistă, nici bani la brâu,
9. ci să se încalțe cu sandale, dar să nu-și ia două tunici.
10. El le-a mai zis: „În orice casă intrați, rămâneți acolo până când veți pleca din locul acela.
11. Și dacă în vreun loc nu vă vor primi și nu vă vor asculta, scuturați-vă praful de sub picioare când ieșiți de acolo, drept mărturie împotriva lor!“
12. Ei au plecat și au predicat că oamenii trebuie să se pocăiască.
13. Au scos mulți demoni și pe mulți bolnavi i-au uns cu untdelemn și i-au vindecat.
14. Regele Irod a auzit despre Isus, căci numele Lui ajunsese vestit. Unii ziceau: „Ioan Botezătorul a fost înviat dintre cei morți și de aceea lucrează aceste puteri prin El!“
15. Alții ziceau: „Este Ilie!“, iar alții ziceau: „Este un profet, ca unul dintre profeți!“
16. Dar Irod, când a auzit, a zis: „Ioan acela, cel pe care l-am decapitat, a fost înviat!“
17. Căci Irod însuși trimisese să-l aresteze pe Ioan și-l legase în închisoare din cauza Irodiadei, soția lui Filip, fratele său, deoarece Irod se căsătorise cu ea,
18. iar Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ți este permis s-o ai pe soția fratelui tău!“
19. Irodiada îl dușmănea pe Ioan și voia să-l omoare, dar nu putea,
20. pentru că Irod se temea de Ioan, știindu-l un bărbat drept și sfânt, și îl proteja. Când îl asculta, de multe ori stătea în cumpănă; și îl asculta cu plăcere.
21. A venit însă o zi oportună, când Irod, la aniversarea zilei sale de naștere, a dat un ospăț nobililor săi, ofițerilor și conducătorilor Galileii.
22. Fiica Irodiadei a venit și a dansat, iar lui Irod și invitaților săi le-a plăcut. Regele i-a zis atunci fetei: – Cere-mi orice dorești și-ți voi da!
23. Apoi i-a jurat (solemn): – Orice-mi vei cere, îți voi da, până la o jumătate din regatul meu!
24. Fata a ieșit și a întrebat-o pe mama ei: – Ce să cer? Aceasta i-a răspuns: – Capul lui Ioan Botezătorul!
25. Atunci ea a intrat în grabă la rege, cerându-i: – Doresc să-mi dai chiar acum, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!
26. Regele s-a întristat foarte tare, dar, din pricina jurămintelor și a invitaților săi, n-a putut s-o refuze.
27. Și regele a trimis imediat un călău, poruncindu-i să-i aducă capul lui Ioan. Acesta s-a dus, l-a decapitat pe Ioan în închisoare,
28. i-a adus capul pe o farfurie și i l-a dat fetei, iar fata i l-a dat mamei sale.
29. Când ucenicii lui Ioan au auzit despre aceasta, au venit, i-au luat trupul și l-au pus într-un mormânt.
30. Apostolii s-au adunat la Isus și I-au povestit tot ce făcuseră și tot ce-i învățaseră pe oameni.
31. Isus le-a zis: „Veniți cu Mine într-un loc pustiu, doar voi singuri, și odihniți-vă puțin!“ Căci erau mulți care veneau și plecau, iar ei n-aveau timp nici măcar să mănânce.
32. Au plecat deci cu barca, doar ei singuri, spre un loc pustiu.
33. Dar mulți i-au văzut plecând și i-au recunoscut, așa că oameni din toate cetățile au alergat pe jos până acolo și au sosit înaintea lor.
34. Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulțime de oameni și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n-au păstor. Și a început să-i învețe multe lucruri.
35. Fiindcă ora era deja târzie, ucenicii Lui au venit la El și I-au zis: – Locul acesta este pustiu și ora este deja târzie.
36. Dă-le drumul mulțimilor să meargă prin cătunele din împrejurimi și prin sate ca să-și cumpere ceva să mănânce!
37. Însă Isus le-a zis: – Dați-le voi să mănânce! Ei L-au întrebat: – De unde să luăm două sute de denari și să ne ducem să cumpărăm pâine, ca să le dăm să mănânce?
38. Isus i-a întrebat: – Câte pâini aveți? Duceți-vă și vedeți! După ce au văzut câte pâini aveau, ei I-au răspuns: – Cinci, și doi pești.
39. Isus le-a poruncit să-i așeze pe toți pe iarba verde, în grupuri.
40. Ei s-au așezat în grupuri de câte o sută și de câte cincizeci.
41. Isus a luat cele cinci pâini și cei doi pești, a privit spre cer, a rostit binecuvântarea, a frânt pâinile și apoi le-a dat ucenicilor ca să le împartă mulțimilor. De asemenea, a împărțit tuturor și cei doi pești.
42. Au mâncat toți și s-au săturat;
43. și au strâns douăsprezece coșuri pline cu firimiturile rămase și cu ceea ce rămăsese din pești.
44. Cei ce mâncaseră (pâinile) erau cinci mii de bărbați.
45. Imediat după aceea, Isus i-a zorit pe ucenicii Săi să se suie în barcă și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, în Betsaida, iar între timp El va da drumul mulțimii.
46. După ce Și-a luat rămas bun de la ei, S-a dus pe munte să se roage.
47. Era deja seară când barca a ajuns în mijlocul mării, iar El se afla singur pe țărm.
48. A văzut că ucenicii se chinuiau cu vâslitul, pentru că vântul le era împotrivă și, cam în a patra strajă a nopții, Isus a venit spre ei, umblând pe mare; voia să ajungă la ei.
49. Când L-au văzut umblând pe mare, au zis: „Este o stafie!“ și au țipat,
50. pentru că toți s-au speriat când L-au văzut. Dar Isus le-a vorbit imediat și le-a zis: „Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți!“
51. După ce S-a suit la ei în barcă, vântul a încetat. Ei s-au mirat foarte tare.
52. Căci nu înțeleseseră nici ce s-a întâmplat cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.
53. Au traversat marea, au venit în ținutul Ghenezaretului și au ancorat acolo.
54. Imediat ce a coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut.
55. Ei au alergat prin toată regiunea aceea și au început să-i aducă pe paturi pe cei bolnavi acolo unde auzeau că se află Isus.
56. Și oriunde mergea El, în sate, în cetăți sau în cătune, îi așezau pe cei bolnavi în piețe și-L rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui; și toți cei care se atingeau de ea erau vindecați.