1. După aceea, Isus a călătorit prin fiecare cetate și sat, predicând și vestind Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Împreună cu El erau cei doisprezece,
2. precum și niște femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de neputințe: Maria, numită Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni,
3. Ioana – soția lui Cuza, administratorul lui Irod–, Suzana și încă multe altele care Îl slujeau cu ceea ce aveau.
4. Când s-a adunat o mare mulțime și au venit la El oameni de prin fiecare cetate, le-a vorbit prin următoarea pildă:
5. „Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța. În timp ce semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum și a fost călcată în picioare și au mâncat-o păsările cerului.
6. O altă parte a căzut pe stâncă și cum a crescut, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală.
7. O altă parte a căzut în mijlocul spinilor, iar spinii au crescut împreună cu ea și au sufocat-o.
8. Alta însă a căzut pe pământ bun, a crescut și a făcut rod însutit.“ După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit, să audă!“
9. Ucenicii Lui L-au întrebat ce înseamnă această pildă.
10. El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți le vorbesc în pilde, pentru ca «Să privească mereu, dar să nu vadă și să asculte întruna, dar să nu înțeleagă!»
11. Iată ce înseamnă pilda: sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu.
12. Sămânța de lângă drum sunt cei care aud Cuvântul, dar vine apoi diavolul și ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă și să fie mântuiți.
13. Sămânța de pe stâncă sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină; ei cred doar pentru o vreme, iar în perioadă de ispită, cad.
14. Sămânța căzută între spini sunt cei care aud Cuvântul, dar, în timp ce își văd de drum, sunt sufocați de îngrijorările, bogățiile și plăcerile vieții și nu aduc rod copt.
15. Sămânța din pământul bun sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl țin într-o inimă onestă și bună și aduc rod cu răbdare.
16. Nimeni nu aprinde un felinar ca să-l acopere cu un vas sau să-l pună sub pat, ci îl pune pe un suport, pentru ca cei ce intră, să vadă lumina.
17. Căci nu este nimic ascuns care nu va fi dezvăluit și nimic tăinuit care să nu fie făcut cunoscut și care să nu iasă la iveală.
18. Luați seama, deci, la felul cum ascultați, căci celui ce are i se va da, dar de la cel ce n-are se va lua chiar și ceea ce i se pare că are!“
19. Atunci mama și frații Lui au venit la El, dar nu puteau ajunge la El din cauza mulțimii.
20. I s-a spus: – Mama și frații Tăi stau afară și doresc să Te vadă!
21. Dar Isus le-a răspuns: – Mama Mea și frații Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-l împlinesc.
22. Într-una din zile, Isus S-a suit în barcă împreună cu ucenicii Lui și le-a zis: „Să traversăm în partea cealaltă a lacului!“ Și au plecat.
23. În timp ce ei vâsleau, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit o asemenea furtună, încât barca se umplea cu apă iar ei se aflau în pericol.
24. Au venit la El, L-au trezit și I-au zis: – Stăpâne, Stăpâne, pierim! El s-a sculat, a mustrat vântul și valurile înfuriate, iar ele au încetat și s-a făcut liniște.
25. Apoi i-a întrebat: – Unde vă este credința?! Ei s-au temut, au rămas uimiți și și-au zis unii altora: „Cine este Acesta de poruncește până și vânturilor, și apei și ele Îl ascultă?!“
26. Au vâslit mai departe, înspre ținutul gherasenilor, care se află în dreptul Galileii.
27. Când a coborât pe țărm, I-a ieșit înainte un anumit om din cetate, care era stăpânit de demoni. De multă vreme nu purta haine și nu locuia într-o casă, ci în morminte.
28. Când L-a văzut pe Isus, a strigat, I s-a închinat și a zis cu glas puternic: – Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului cel Preaînalt? Te rog să nu mă chinui!
29. Căci Isus îi poruncise duhului necurat să iasă din om. De multe ori acesta punea stăpânire pe el; fusese pus sub pază și legat cu lanțuri și cătușe, dar rupea legăturile și era dus de către demon în locuri pustii.
30. Isus l-a întrebat: – Care-ți este numele? – „Legiune“, I-a răspuns el. Căci în el intraseră mai mulți demoni.
31. Aceștia îl rugau să nu le poruncească să se ducă în Adânc.
32. Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care pășteau. Demonii L-au rugat să le dea voie să intre în porcii aceia, iar El le-a dat voie.
33. Demonii au ieșit din om și au intrat în porci. Atunci turma s-a repezit pe râpă în jos și s-a înecat în lac.
34. Când porcarii au văzut ce s-a întâmplat, au fugit și au dat de știre în cetate și în cătune.
35. Oamenii au ieșit să vadă ce s-a întâmplat și au venit la Isus. L-au găsit pe omul din care ieșiseră demonii, stând jos la picioarele lui Isus, îmbrăcat și cu mintea întreagă și s-au înspăimântat.
36. Cei ce văzuseră cum fusese vindecat cel demonizat le-au povestit totul.
37. Atunci toată mulțimea din ținutul gherasenilor L-au rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi cuprinsese o mare frică. El S-a urcat în barcă și S-a întors.
38. Omul din care ieșiseră demonii Îl rugase să-l lase să vină cu El, dar Isus l-a trimis înapoi, spunându-i:
39. „Întoarce-te acasă și povestește cât de mult a făcut Dumnezeu pentru tine!“ El a plecat și a vestit prin toată cetatea cât de mult a făcut Isus pentru el.
40. Când Isus S-a întors, mulțimea I-a urat bun venit, pentru că toți Îl așteptau.
41. Și iată că un om, numit Iair, care era conducătorul sinagogii, a venit, a căzut la picioarele lui Isus și L-a rugat să vină până la el acasă,
42. pentru că singura lui fiică, în vârstă de vreo doisprezece ani, era pe moarte. În timp ce mergea, mulțimile se înghesuiau în jurul Lui.
43. O femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge (și care cheltuise pe la doctori tot ce avusese), fără să fi putut fi vindecată de cineva,
44. a venit prin spate și s-a atins de marginea hainei lui Isus. Imediat scurgerea ei de sânge s-a oprit.
45. Isus a întrebat: – Cine M-a atins? Pentru că toți negau, Petru I-a zis: – Stăpâne, mulțimile se înghesuie în jurul Tău și se îmbulzesc în Tine, (și mai întrebi: „Cine M-a atins?“!)
46. Dar Isus a zis: – M-a atins cineva, pentru că știu că a ieșit o putere din Mine!
47. Când femeia a văzut că n-a scăpat neobservată, a venit tremurând, a căzut înaintea Lui și I-a spus, înaintea întregii mulțimi, de ce L-a atins și cum fusese vindecată imediat.
48. El i-a zis: „Fiică, credința ta te-a vindecat! Du-te în pace!“
49. În timp ce El încă vorbea, a venit cineva din casa conducătorului sinagogii și i-a zis acestuia: „Fetița ta a murit! Nu-L mai deranja pe Învățător!“
50. Isus însă a auzit și i-a zis lui Iair: „Nu te teme! Crede doar, și ea va fi vindecată!“
51. Când a ajuns la casă, n-a lăsat pe nimeni să intre împreună cu El, în afară de Petru, de Ioan, de Iacov și de tatăl și mama copilului.
52. Toți plângeau și o jeleau, însă Isus le-a zis: „Nu mai plângeți, pentru că ea n-a murit, ci doarme!“
53. Ei însă râdeau de El, pentru că știau că fetița murise.
54. Isus, (după ce i-a scos afară pe toți,) a luat-o pe fetiță de mână și a strigat: „Fetițo, scoală-te!“
55. Duhul ei s-a întors și ea s-a ridicat imediat. Isus le-a poruncit să-i dea să mănânce.
56. Părinții ei au rămas uimiți. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.