1. Le-a spus apoi o pildă despre faptul că trebuie să se roage întotdeauna și să nu se descurajeze:
2. El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu-i era rușine.
3. În cetatea aceea era și o văduvă care tot venea la el și-i zicea: «Fă-mi dreptate în procesul cu potrivnicul meu!»
4. Pentru o vreme n-a vrut să-i facă dreptate, dar după aceea și-a zis: «Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu și nici de oameni nu mi-e rușine,
5. totuși, pentru că această văduvă mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu mai vină întruna și să mă bată la cap!»“
6. Apoi Domnul a zis: „Auziți ce zice judecătorul cel nedrept?
7. Și oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleșilor Săi, care strigă zi și noapte către El, măcar că întârzie față de ei?!
8. Vă spun că le va face dreptate foarte curând! Dar când va veni Fiului Omului, va găsi El oare credință pe pământ?“
9. A mai spus și următoarea pildă pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt drepți și îi disprețuiau pe ceilalți:
10. „Doi oameni s-au dus la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt era colector de taxe.
11. Fariseul stătea în picioare și se ruga în sine însuși astfel: «Dumnezeule, Îți mulțumesc că eu nu sunt ca ceilalți oameni – tâlhari, nedrepți, adulteri – și nici chiar ca acest colector de taxe!
12. Eu postesc de două ori pe săptămână și dau zeciuială din tot ceea ce câștig!»
13. Colectorul de taxe însă stătea la distanță și nu îndrăznea nici măcar să-și ridice ochii spre cer, ci se bătea pe piept, zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul!»
14. Eu vă spun că mai degrabă acesta s-a dus acasă socotit drept, decât celălalt. Căci oricine se înalță pe sine va fi smerit, iar cel ce se smerește va fi înălțat!“
15. I-au adus și niște copilași ca să se atingă de ei, dar ucenicii, când au văzut aceasta, i-au mustrat pe cei care i-au adus.
16. Isus însă i-a chemat la Sine pe copilași și a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei!
17. Adevărat vă spun că cel care nu primește Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, cu nici un chip nu va intra în ea!“
18. Un conducător L-a întrebat: – Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viață veșnică?
19. Isus i-a răspuns: – De ce Mă numești „bun“? Nimeni nu este bun decât Unul: Dumnezeu!
20. Cunoști poruncile: „Să nu comiți adulter“, „Să nu ucizi“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Cinstește-l pe tatăl tău și pe mama ta.“
21. El I-a spus: – Pe toate acestea le-am împlinit încă din tinerețea mea.
22. Când a auzit aceasta, Isus i-a zis: – Îți mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai și împarte săracilor, și vei avea astfel o comoară în cer. Apoi vino, urmează-Mă!
23. Când a auzit el aceste lucruri, s-a întristat foarte tare, pentru că era foarte bogat.
24. Isus a văzut (că se întristase foarte tare) și a zis: – Cât de greu este pentru cei ce au bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu!
25. Căci este mai ușor să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu!
26. Cei ce au auzit aceastas -au întrebat: „Atunci cine poate fi mântuit?“
27. El a zis: – Ceea ce este imposibil pentru oameni, este posibil pentru Dumnezeu.
28. Atunci Petru I-a zis: – Iată, noi le-am lăsat pe ale noastre și Te-am urmat!
29. El le-a răspuns: – Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casa sau soția, sau frații, sau părinții, sau copiii de dragul Împărăției lui Dumnezeu
30. și care să nu primească mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine – viață veșnică.
31. Apoi i-a luat deoparte pe cei doisprezece și le-a zis: „Iată că ne îndreptăm spre Ierusalim și toate cele scrise prin profeți despre Fiul Omului se vor împlini.
32. Căci El va fi dat pe mâna neamurilor, va fi batjocorit, insultat, scuipat
33. și, după ce-L vor biciui, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.“
34. Ei n-au înțeles nimic din aceste lucruri; vorbirea aceasta era ascunsă de ei și nu pricepeau ce li se spunea.
35. În timp ce Isus Se apropia de Ierihon, un orb ședea lângă drum cerșind.
36. Când a auzit mulțimea trecând, orbul a întrebat ce se întâmplă.
37. I-au spus că trece Isus din Nazaret.
38. Atunci el a început să strige: – Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!
39. Cei ce mergeau în față îl mustrau spunându -i să tacă, dar el striga și mai tare: – Fiul lui David, ai milă de mine!
40. Isus S-a oprit și a poruncit să fie adus la El. Când orbul s-a apropiat, Isus l-a întrebat:
41. – Ce vrei să fac pentru tine? El I-a răspuns: – Doamne, să-mi recapăt vederea!
42. Isus a zis: – Recapătă-ți vederea; credința ta te-a vindecat!
43. Imediat el și-a recăpătat vederea și L-a urmat pe Isus, slăvindu-L pe Dumnezeu. Tot poporul care văzuse acest lucru a dat laudă lui Dumnezeu.