1. Dar în prima zi a săptămânii, foarte de dimineață, ele au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră.
2. Au găsit rostogolită piatra de la intrarea mormântului,
3. iar când au intrat, n-au găsit trupul Domnului Isus.
4. În timp ce erau înmărmurite din cauza acestui lucru, iată că doi bărbați în haine strălucitoare au stat lângă ele.
5. Îngrozite, ele și-au plecat fețele la pământ. Dar ei le-au zis: „De ce-L căutați pe Cel Viu între cei morți?
6. Nu este aici, ci a fost înviat! Aduceți-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea,
7. când zicea că Fiul Omului trebuie să fie trădat în mâinile păcătoșilor și să fie răstignit, iar a treia zi să învie.“
8. Și ele și-au adus aminte de cuvintele Lui.
9. Când s-au întors de la mormânt, i-au anunțat despre toate aceste lucruri pe cei unsprezece și pe toți ceilalți.
10. Cele care le-au spus apostolilor aceste lucruri erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria – mama lui Iacov – și celelalte care erau împreună cu ele.
11. Însă cuvintele acestea li s-au părut basme și nu le-au crezut pe femei.
12. Petru însă s-a ridicat și a alergat la mormânt. Când s-a aplecat ca să se uite înăuntru, a văzut doar fâșiile de pânză. Apoi s-a întors acasă, mirat de ce s-a întâmplat.
13. În aceeași zi, iată că doi dintre ei se duceau spre un sat numit Emaus, care era la o distanță de șaizeci de stadii de Ierusalim.
14. Aceștia vorbeau unul cu altul despre lucrurile care se întâmplaseră.
15. În timp ce vorbeau și se întrebau, Isus Însuși S-a apropiat și mergea alături de ei.
16. Dar ochii lor erau împiedicați să-L recunoască.
17. El i-a întrebat: – Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum? Ei s-au oprit, uitându-se triști,
18. iar unul dintre ei, pe nume Cleopa, i-a răspuns: – Tu ești singurul străin în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el în zilele acestea?!
19. – Ce anume? i-a întrebat El. – Cele privitoare la Isus din Nazaret, i-au răspuns ei, Care era un profet puternic în faptă și cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor.
20. Și cum conducătorii preoților și conducătorii noștri L-au dat să fie condamnat la moarte și L-au răstignit.
21. Noi însă speram că El este Cel Ce avea să-l răscumpere pe Israel. Da, și pe lângă toate acestea, iată că aceasta este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri!
22. Mai mult, niște femei de-ale noastre ne-au uimit cu totul. Ele au fost dis-de-dimineață la mormânt
23. și nu I-au mai găsit trupul. Când au venit, ne-au spus că au văzut o vedenie cu îngeri care le-au spus că El trăiește.
24. Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt și au găsit exact așa cum au spus femeile, dar pe El nu L-au văzut.
25. El le-a zis: – O, cât de nesăbuiți și de înceți la inimă sunteți când este vorba să credeți tot ce au spus profeții!
26. Nu trebuia oare Cristosul să sufere aceste lucruri și să intre în slava Lui?
27. Și, începând de la Moise și de la toți profeții, le-a explicat ce era scris cu privire la El în toate Scripturile.
28. Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El s-a făcut că vrea să meargă mai departe.
29. Dar ei au stăruit de El, zicând: – Rămâi cu noi, pentru că este spre seară și ziua este deja pe sfârșite! Astfel El a intrat să rămână cu ei.
30. În timp ce stătea la masă cu ei, a luat pâinea, a rostit binecuvântarea, apoi a frânt-o și le-a dat-o.
31. Atunci li s-au deschis ochii și L-au recunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.
32. Și-au zis unul altuia: „Nu ne ardea inima (în noi) când ne vorbea pe drum și când ne deschidea Scripturile?“
33. S-au ridicat chiar în ceasul acela, s-au întors la Ierusalim și i-au găsit adunați laolaltă pe cei unsprezece și pe cei care erau împreună cu ei.
34. Ei le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr și i S-a arătat lui Simon!“
35. Și le-au istorisit ce s-a întâmplat pe drum și cum li S-a făcut cunoscut la frângerea pâinii.
36. În timp ce spuneau ei aceste lucruri, El Însuși a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!“
37. Îngroziți și înspăimântați, ei credeau că văd un duh.
38. El le-a zis: „De ce sunteți tulburați și de ce vi se ridică astfel de îndoieli în inimile voastre?
39. Uitați-vă la mâinile și la picioarele Mele: Eu Însumi sunt! Atingeți-Mă și vedeți: un duh n-are carne și oase, așa cum vedeți că am Eu!“
40. Și spunând aceasta, le-a arătat mâinile și picioarele Lui.
41. Dar pentru că ei, de bucurie, tot nu credeau și se mirau, le-a zis: „Aveți aici ceva de mâncare?“
42. I-au dat o bucată de pește fript (și un fagure de miere),
43. iar El le-a luat și le-a mâncat în fața lor.
44. Apoi le-a zis: „Acestea sunt lucrurile pe care vi le spuneam când încă eram cu voi, și anume că trebuie să se împlinească tot ceea ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Profeți și în Psalmi.“
45. Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile,
46. și le-a zis: „Așa este scris, și anume Cristosul trebuia să sufere și să învie dintre cei morți a treia zi,
47. iar pocăința spre iertarea păcatelor să fie vestită în Numele Lui tuturor neamurilor, începând din Ierusalim.
48. Voi sunteți martori ai acestor lucruri.
49. Iată, trimit peste voi promisiunea Tatălui Meu; voi însă rămâneți în cetate până când veți fi îmbrăcați cu putere de sus!“
50. Apoi i-a condus afară, până spre Betania. Și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat,
51. iar în timp ce-i binecuvânta s-a depărtat de ei și a fost luat în cer.
52. Ei I s-au închinat și apoi s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie.
53. Și tot timpul erau în Templu, lăudându-L și binecuvântându-L pe Dumnezeu. (Amin.)#+ 24:53 Unele mss foarte importante nu conțin acest cuvânt