1. După ce a terminat Isus de spus toate aceste cuvinte în auzul poporului, a intrat în Capernaum.
2. Un sclav al unui centurion, pe care acesta îl aprecia, era bolnav, aproape de moarte.
3. Când centurionul a auzit despre Isus, i-a trimis la El pe niște bătrâni ai iudeilor, ca să-I ceară să vină și să-i vindece sclavul.
4. Ei au venit la Isus și L-au rugat stăruitor, spunând: „Este vrednic să-i îndeplinești această cerere,
5. căci iubește neamul nostru și el ne-a construit sinagoga!“
6. Isus a plecat împreună cu ei, dar n-ajunsese prea departe de casă când centurionul i-a trimis pe prietenii lui ca să-I spună: „Doamne, nu Te mai deranja, căci eu nu sunt vrednic să intri sub acoperișul Meu!
7. De aceea nici nu m-am considerat vrednic să vin eu însumi la Tine! Ci spune un cuvânt pentru ca sclavul meu să poată fi vindecat!
8. Căci și eu, la rândulmeu, sunt un om pus sub autoritate și am și eu soldați în subordinea mea. Când spun unuia: «Du-te!», el se duce, iar când spun altuia: «Vino!», el vine. De asemenea, când spun sclavului meu: «Fă cutare lucru!», el îl face.“
9. Isus s-a mirat de centurion când a auzit aceste lucruri și S-a întors spre mulțimea care-L urma, zicând: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credință așa de mare!“
10. Când cei trimiși s-au întors acasă, l-au găsit pe sclav însănătoșit.
11. Curând după aceea, Isus S-a dus într-o cetate, numită Nain, iar ucenicii Lui și o mare mulțime de oameni au mers cu El.
12. Când S-a apropiat de poarta cetății, tocmai era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei lui, care era văduvă. O mulțime destul de mare de oameni din cetate erau împreună cu ea.
13. Când Domnul a văzut-o, I s-a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu plânge!“
14. Apoi S-a dus și a atins sicriul, iar cei care-l duceau s-au oprit. Isus a zis: „Tinere, ție îți vorbesc: ridică-te!“
15. Mortul s-a ridicat și a început să vorbească, iar Isus l-a dat mamei sale.
16. Pe toți i-a cuprins frica și Îl slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-a ridicat între noi!“ și „Dumnezeu a venit în ajutorul poporului Său!“
17. Vestea aceasta despre El s-a răspândit în toată Iudeea și în toate împrejurimile.
18. Ucenicii lui Ioan l-au anunțat pe acesta despre toate aceste lucruri. Ioan i-a chemat pe doi dintre ucenicii săi
19. și i-a trimis la Domnul ca să-L întrebe: „Tu ești Cel Care urma să vină sau trebuie să așteptăm pe altul?“
20. Ei au venit deci la Isus și I-au zis: – Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: „Tu ești Cel Care urma să vină sau trebuie să așteptăm pe altul?“
21. Chiar în clipa aceea Isus i-a vindecat pe mulți de boli, de chinuri și de duhuri rele și multor orbi le-a dăruit vederea.
22. Isus le-a răspuns: – Duceți-vă și spuneți-i lui Ioan ceea ce ați văzut și ați auzit: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții sunt înviați, iar săracilor li se vestește Evanghelia.
23. Fericit este cel care nu se poticnește în Mine!
24. După ce au plecat mesagerii lui Ioan, Isus a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie clătinată de vânt?
25. Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine fine? Iată că cei ce poartă haine deosebite și trăiesc în lux sunt în palate!
26. Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un profet? Vă spun că da, și chiar mai mult decât un profet!
27. Acesta este cel despre care a fost scris: «Iată, îl trimit înaintea feței Tale pe solul Meu, care va pregăti calea înaintea Ta!»
28. Vă spun că, între cei născuți din femei, nu este nici unul mai mare decât Ioan. Totuși, cel mai mic în Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el.“
29. Tot poporul care L-a auzit, chiar și colectorii de taxe, au recunoscut dreptatea lui Dumnezeu, fiindcă fuseseră botezați cu botezul lui Ioan.
30. Însă fariseii și experții Legii au respins planul lui Dumnezeu pentru ei înșiși, nelăsându-se botezați de el.
31. „Așadar, cu cine îi voi asemăna pe oamenii acestei generații și cu cine seamănă ei?
32. Ei sunt ca niște copii care stau în piață și strigă unii la alții: «V-am cântat din fluier, dar n-ați dansat; v-am cântat de jale, dar n-ați bocit!»
33. Căci a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, iar voi ziceți: «Are demon!»
34. A venit Fiul Omului mâncând și bând, iar voi ziceți: «Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al colectorilor de taxe și al păcătoșilor!»
35. Totuși, înțelepciunea este îndreptățită prin toți copiii ei.“
36. Unul dintre farisei L-a rugat pe Isus să mănânce cu el. Isus a intrat în casa fariseului și S-a așezat să mănânce.
37. Și iată că o femeie păcătoasă din cetate, aflând că El era la masă în casa fariseului, a adus un vas de alabastru plin cu parfum.
38. Stând în spate, la picioarele lui Isus, și plângând, ea a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei și să le șteargă cu părul ei; și-I săruta picioarele și I le ungea cu parfum.
39. Când a văzut acest lucru, fariseul care-L chemase la masă și-a zis: „Dacă Acesta ar fi profet, ar ști cine și ce fel de femeie este cea care-L atinge, ar ști că este o păcătoasă!“
40. Isus i-a zis: – Simon, am ceva să-ți spun! – Spune, Învățătorule! a răspuns el.
41. – Un anume cămătar avea doi datornici. Unul îi datora cinci sute de denari, iar celălalt, cincizeci.
42. Fiindcă n-aveau cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Prin urmare, care dintre ei îl va iubi mai mult?
43. Simon I-a răspuns: – Presupun că acela căruia i-a iertat mai mult! Isus i-a zis: – Ai judecat drept.
44. Apoi, întorcându-Se către femeie, i-a zis lui Simon: – Vezi femeia aceasta? Eu am intrat în casa ta și tu nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei și Mi le-a șters cu părul ei.
45. Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, nu încetează să-Mi sărute picioarele.
46. Tu nu Mi-ai uns capul cu untdelemn, dar ea Mi-a uns picioarele cu parfum.
47. De aceea îți spun că păcatele ei cele multe sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cel căruia i se iartă puțin, iubește puțin.
48. Apoi i-a zis femeii: „Păcatele îți sunt iertate!“
49. Cei ce mâncau la masă împreună cu El au început să-și zică între ei: „Cine este Acesta Care iartă și păcatele?!“
50. Dar El i-a zis femeii: „Credința ta te-a mântuit. Du-te în pace!“