1. (Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu; El judecă în mijlocul dumnezeilor.
2. – „Până când veți judeca strâmb și veți căuta la fața celor răi? – (Oprire)
3. Faceți dreptate celui slab și orfanului, dați dreptate nenorocitului și săracului,
4. scăpați pe cel nevoiaș și lipsit, izbăviți-i din mâna celor răi.”
5. Dar ei nu vor să știe de nimic, nu pricep nimic, ci umblă în întuneric; de aceea se clatină toate temeliile pământului.
6. Eu am zis: „Sunteți dumnezei, toți sunteți fii ai Celui Preaînalt.”
7. Însă veți muri ca niște oameni, veți cădea ca un domnitor oarecare.”
8. Scoală-Te, Dumnezeule, și judecă pământul! Căci toate neamurile sunt ale Tale.