1. (Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.) Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de rușine niciodată. Izbăvește-mă, în dreptatea Ta!
2. Pleacă-Ți urechea spre mine, grăbește de-mi ajută! Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetățuie unde să-mi găsesc scăparea!
3. Căci Tu ești stânca mea, cetățuia mea, și, pentru Numele Tău, mă vei povățui și mă vei călăuzi.
4. Scoate-mă din lațul pe care mi l-au întins vrăjmașii. Căci Tu ești ocrotitorul meu!
5. În mâinile Tale îmi încredințez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne Dumnezeule adevărat!
6. Eu urăsc pe cei ce se lipesc de idoli deșerți, și mă încred în Domnul.
7. Fă-mă să mă înveselesc și să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloșia mea, știi neliniștea sufletului meu
8. și nu mă vei da în mâinile vrăjmașului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg.
9. Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare: fața, sufletul și trupul mi s-au topit de întristare;
10. mi se sfârșește viața în durere, și anii în suspine. Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele și-mi putrezesc oasele!
11. Din pricina potrivnicilor mei, am ajuns de ocară, de mare ocară pentru vecinii mei, și de groază pentru prietenii mei; cei ce mă văd pe uliță fug de mine.
12. Sunt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărâmat.
13. Aud vorbele rele ale multora, văd spaima care domnește împrejur, când se sfătuiesc ei împreună împotriva mea și uneltesc să-mi ia viața.
14. Dar eu mă încred în Tine, Doamne, și zic: „Tu ești Dumnezeul meu!”
15. Soarta mea este în mâna Ta; scapă-mă de vrăjmașii și de prigonitorii mei!
16. Fă să lumineze fața Ta peste robul Tău, scapă-mă, prin îndurarea Ta!
17. Doamne, să nu rămân de rușine când Te chem. Ci să rămână de rușine cei răi, și ei să se coboare muți în Locuința morților!
18. Să amuțească buzele mincinoase, care vorbesc cu îndrăzneală, cu trufie și dispreț împotriva celui neprihănit!
19. O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine și pe care o arăți celor ce se încred în Tine, în fața fiilor oamenilor!
20. Tu îi ascunzi la adăpostul feței Tale de cei ce-i prigonesc, îi ocrotești în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.
21. Binecuvântat să fie Domnul, căci Și-a arătat în chip minunat îndurarea față de mine: parc-aș fi fost într-o cetate întărită.
22. În pornirea mea nechibzuită ziceam: „Sunt izgonit dinaintea Ta!” Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele, când am strigat spre Tine.
23. Iubiți, dar, pe Domnul, toți cei iubiți de El. Căci Domnul păzește pe cei credincioși, și pedepsește aspru pe cei mândri.
24. Fiți tari și îmbărbătați-vă inima, toți cei ce nădăjduiți în Domnul!