1. (O rugăciune a lui David.) Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele, pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!
2. Să se arate dreptatea mea înaintea Ta, și să privească ochii Tăi neprihănirea mea!
3. Dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea și gândesc.
4. Cât privește legăturile cu oamenii, eu, după cuvântul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori;
5. pașii mei stau neclintiți pe cărările Tale și nu mi se clatină picioarele.
6. Strig către Tine, căci m-asculți, Dumnezeule! Pleacă-Ți urechea spre mine, ascultă cuvântul meu!
7. Arată-Ți bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost și-i izbăvești de potrivnicii lor prin dreapta Ta!
8. Păzește-mă ca lumina ochiului, ocrotește-mă la umbra aripilor Tale
9. de cei răi, care mă prigonesc, de vrăjmașii mei de moarte, care mă împresoară.
10. Ei își închid inima, au cuvinte semețe în gură.
11. Se țin de pașii mei, mă înconjoară chiar, mă pândesc, ca să mă trântească la pământ.
12. Parcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu care stă la pândă în culcușul lui.
13. Scoală-Te, Doamne, ieși înaintea vrăjmașului, doboară-l! Izbăvește-mă de cel rău cu sabia Ta!
14. Scapă-mă de oameni, cu mâna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, care își au partea lor în viața aceasta și cărora le umpli pântecele cu bunătățile Tale. Copiii lor sunt sătui, și prisosul lor îl lasă pruncilor lor.
15. Dar eu, în nevinovăția mea, voi vedea fața Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.