1. Când regele canaanit al Aradului, care locuia în Neghev, a auzit că Israel venea pe drumul spre Atarim, a pornit la luptă împotriva lui Israel și a luat câțiva prizonieri.
2. Atunci Israel a făcut un jurământ Domnului și a zis: „Dacă vei da poporul acesta în mâinile noastre, vom nimici în întregime cetățile lor.“
3. Domnul a ascultat glasul lui Israel și i-a dat pe canaaniți în mâinile lor; i-au nimicit în întregime pe ei și cetățile lor. Locul acela a fost numit Horma.
4. De la muntele Hor au pornit pe drumul către Marea Roșie ca să ocolească țara Edom; dar poporul și-a pierdut răbdarea pe drum
5. și a vorbit împotriva Domnului și împotriva lui Moise: „De ce ne-ați scos din Egipt, ca să murim în pustie? Nu mai avem nici pâine, nici apă și sufletul nostru s-a scârbit de această mâncare mizerabilă!“
6. Atunci Domnul a trimis împotriva poporului niște șerpi veninoși; ei i-au mușcat pe israeliți și mulți din popor au murit.
7. Poporul a venit la Moise și i-a spus: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului și împotriva ta. Roagă-te Domnului să alunge de la noi acești șerpi.“ Moise s-a rugat pentru popor.
8. Domnul i-a zis lui Moise: „Fă un șarpe și agață-l pe un stâlp. Oricine este mușcat și va privi spre el, va trăi.“
9. Și astfel, Moise a făcut un șarpe din bronz și l-a înălțat pe un stâlp. Oricine era mușcat de vreun șarpe și privea spre șarpele din bronz trăia.
10. Israeliții au plecat de acolo și și-au așezat tabăra la Obot.
11. Au plecat din Obot și și-au așezat tabăra la Iye-Abarim, în pustia dinaintea Moabului, înspre răsăritul soarelui.
12. De acolo au plecat și și-au așezat tabăra în valea Zered.
13. De acolo au plecat și și-au așezat tabăra dincolo de Arnon care curge prin pustie și care iese din teritoriul amoriților. Arnonul indică hotarul dintre moabiți și amoriți.
14. De aceea se spune în Cartea Războaielor Domnului : „...Waheb în Sufa și uedurile; Arnonul
15. și albiile uedurilor care se întind înspre așezarea Arului și se proptesc de hotarul Moabului“.
16. De acolo au plecat spre Beer. La această fântână Domnul i-a zis lui Moise: „Adună poporul laolaltă și Eu îi voi da apă.“
17. Atunci Israel a cântat cântarea aceasta: „Țâșnește, fântână! Cântați despre ea,
18. despre fântâna pe care au săpat-o prinții, pe care au săpat-o nobilii poporului, nobili cu sceptre și toiege!“ Apoi a plecat din pustie spre Matana;
19. din Matana la Nahaliel, de la Nahaliel la Bamot
20. și de la Bamot în valea din regiunea Moabului, unde, de pe vârful muntelui Pisga se vede toată pustia.
21. Israel a trimis soli lui Sihon, regele amoriților, ca să-i spună:
22. „Lasă-mă să trec prin țara ta! Nu ne vom împrăștia prin câmpii sau prin vii și nu vom bea apă din fântâni; vom merge doar pe Drumul Regelui până vom traversa teritoriul tău.“
23. Dar Sihon nu l-a lăsat pe Israel să-i traverseze teritoriul, ci și-a adunat toți oamenii, a ieșit la luptă împotriva lui Israel în pustie și l-a atacat la Iahaț.
24. Însă Israel l-a învins, măcelărindu-l cu sabia. Apoi i-a luat în stăpânire țara de la Arnon până la Iabok, până la hotarul cu amoniții, căci amoniții își întăriseră hotarul.
25. Israel a cucerit toate cetățile amoriților și a locuit în ele, inclusiv în Heșbon și în toate satele din împrejurimile lui.
26. Heșbonul era cetatea lui Sihon, regele amoriților, care luptase înainte cu fostul rege al moabiților și îi luase acest pământ până la Arnon.
27. De aceea zic poeții: „Veniți la Heșbon! Să fie rezidit! Să fie fortificată cetatea lui Sihon!
28. Un foc a ieșit din Heșbon, o flacără din cetatea lui Sihon; ea a mistuit Arul Moabului și pe conducătorii înălțimilor Arnonului.
29. Vai de tine, Moab! Ești nimicit, popor al lui Chemoș! Ți-ai risipit fiii și ți-ai dat fiicele sclave lui Sihon, regele amoriților!
30. Noi i-am spulberat, am distrus Heșbonul până la Dibon, am devastat până la Nofah, care se întinde până la Medeba.“
31. Astfel Israel a locuit în țara amoriților.
32. După ce Moise a trimis iscoade la Iazer, israeliții au cucerit satele din împrejurimi și i-au izgonit pe amoriții care locuiau acolo.
33. Apoi s-au întors și au urcat pe drumul către Bașan. Og, regele Bașanului, le-a ieșit înainte împreună cu toți oamenii lui ca să se lupte cu ei la Edrei.
34. Domnul i-a zis lui Moise: „Nu te teme de el, căci l-am dat în mâna ta, cu tot cu poporul și țara sa. Să-i faci așa cum i-ai făcut lui Sihon, regele amoriților, care locuia în Heșbon.“
35. Astfel ei l-au lovit, pe el împreună cu fiii lui și cu tot poporul lui, până ce n-a mai rămas nici un supraviețuitor. Apoi au luat în stăpânire țara lui.