1. După o vreme poporul a început să se plângă în auzul Domnului că-i merge rău; Domnul a auzit și s-a aprins de mânie. Focul Domnului s-a aprins împotriva lor și a mistuit o parte din marginea taberei.
2. Atunci poporul a strigat către Moise; Moise s-a rugat Domnului și focul s-a stins.
3. Locul acela s-a numit Tabera pentru că focul Domnului s-a aprins împotriva lor.
4. După aceea, adunătura de oameni care era în mijlocul lor a început să poftească cu nesaț, astfel că și israeliții s-au plâns din nou și au zis: „Cine ne va da carne să mâncăm?
5. Ne aducem aminte de peștele pe care-l mâncam fără plată în Egipt, de castraveți, de pepeni, de praz, de ceapă și de usturoi.
6. Acum însă ni s-a uscat sufletul! Nu mai este nimic înaintea ochilor noștri, decât mana aceasta!“
7. Mana era ca sămânța de coriandru, iar la culoare era ca rășina.
8. Poporul umbla prin împrejurimi și o aduna, o măcina în râșniță sau o pisa într-o piuă mică, apoi o fierbea în oale și făcea turte din ea; la gust era ca o turtă coaptă cu ulei.
9. Mana cădea în tabără în timpul nopții, odată cu lăsarea rouăi.
10. Moise a auzit poporul plângând, fiecare în clanul lui și la intrarea cortului lui. Atunci mânia Domnului s-a aprins foarte tare; Moise a înțeles că ceea ce făceau ei era un lucru rău.
11. Moise i-a zis Domnului : – De ce te-ai purtat atât de rău cu robul Tău? De ce n-am găsit bunăvoință la Tine și ai lăsat asupra mea povara acestui popor?
12. Oare eu am conceput poporul acesta? I-am născut eu ca să-mi spui: „Poartă-i la sân cum poartă o doică un sugar“ înspre țara pe care ai jurat părinților lor că le-o vei da?
13. De unde să iau carne pentru tot poporul acesta? Căci vin și plâng înaintea mea și zic: „Dă-ne carne să mâncăm!“
14. Nu pot duce singur acest popor, căci este o povară prea grea pentru mine.
15. Dacă așa te porți cu mine, mai bine, Te rog, omoară-mă! Omoară-mă, dacă am găsit bunăvoință la Tine și nu mă mai lăsa să-mi văd nenorocirea!
16. Domnul i-a răspuns lui Moise: – Adună-Mi șaptezeci de bărbați dintre bătrânii lui Israel, despre care știi că sunt sfetnici ai poporului și supraveghetori peste el; adu-i la Cortul Întâlnirii ca să stea acolo împreună cu tine.
17. Eu Mă voi coborî și îți voi vorbi acolo; voi lua din Duhul Care este peste tine și-L voi pune peste ei; ei vor purta povara poporului împreună cu tine și astfel n-o vei mai purta singur.
18. Să spui poporului: „Sfințiți-vă pentru ziua de mâine; veți mânca și carne, pentru că v-ați plâns în auzul Domnului, spunând: «Cine ne va da carne să mâncăm? Ne era mai bine în Egipt.» De aceea Domnul vă va da carne să mâncați.
19. Nu veți mânca doar o zi sau două sau cinci sau zece sau douăzeci de zile,
20. ci o lună întreagă, până vă va ieși pe nări și vă veți scârbi de ea, pentru că L-ați respins pe Domnul Care este în mijlocul vostru, zicând: «De ce am ieșit oare din Egipt?»“
21. Dar Moise I-a zis: – Poporul care este cu mine este de șase sute de mii de oameni care merg pe jos și Tu zici: „Le voi da carne ca să mănânce o lună întreagă!“
22. Sunt destule turme și cirezi să tăiem? Este destul pește în mare să prindem?
23. Domnul i-a răspuns lui Moise: – Este oare mâna Domnului prea scurtă? Vei vedea acum dacă se va adeveri sau nu Cuvântul Meu.
24. Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat șaptezeci de bătrâni din popor și i-a pus să stea de jur împrejurul Cortului.
25. Apoi Domnul S-a coborât în nor, i-a vorbit lui Moise, a luat din Duhul Care era peste el și L-a pus peste bătrâni; când Duhul S-a așezat peste ei au început să profețească. Dar după aceea n-au mai profețit.
26. În tabără rămăseseră doi oameni: pe unul îl chema Eldad, iar pe celălalt Medad. Duhul S-a așezat și peste ei; aceștia erau dintre cei scriși, dar nu se duseseră la Cort așa că au profețit în tabără.
27. Un tânăr a alergat și i-a spus lui Moise: – Eldad și Medad profețesc în tabără.
28. Iosua, fiul lui Nun, care-i slujea lui Moise încă din tinerețe, i-a zisacestuia: – Moise, stăpânul meu, oprește-i!
29. Dar Moise i-a răspuns: – Ești gelos de dragul meu? Eu îmi doresc ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din profeți și Domnul să-Și pună Duhul Său peste ei!
30. Apoi Moise și sfatul bătrânilor lui Israel s-au întors în tabără.
31. Domnul a trimis un vânt puternic care a adus prepelițe dinspre mare și le-a făcut să zboare pe lângă tabără, cale de o zi, de o parte și de alta a taberei, la o înălțime de doi coți de la pământ.
32. Toată ziua și toată noaptea și apoi toată ziua următoare, poporul a adunat prepelițe; cel care adunase cel mai puțin avea zece homeri. Ei și le-au întins în jurul taberei.
33. Dar în timp ce carnea le era încă între dinți, înainte să o mestece, mânia Domnului s-a aprins împotriva poporului și Domnul a lovit poporul cu o mare urgie.
34. Locul acela a fost numit Chibrot-Hataava pentru că acolo i-au îngropat pe cei care au poftit.
35. De la Chibrot-Hataava, poporul a călătorit spre Hațerot și s-a oprit acolo.