Capitolele

  1. 1
  2. 2
  3. 3
  4. 4
  5. 5
  6. 6
  7. 7
  8. 8
  9. 9
  10. 10
  11. 11
  12. 12
  13. 13
  14. 14
  15. 15
  16. 16
  17. 17
  18. 18
  19. 19
  20. 20
  21. 21
  22. 22
  23. 23
  24. 24
  25. 25
  26. 26
  27. 27
  28. 28
  29. 29
  30. 30
  31. 31
  32. 32
  33. 33
  34. 34
  35. 35
  36. 36

Vechiul Testament

Noul Testament

Numeri 32 Noua Traducere în limba Română (NTR)

Așezarea semințiilor transiordaniene

1. Rubeniții și gadiții, care aveau foarte multe turme, au văzut că pământurile Iazerului și Ghiladului erau locuri bune pentru vite.

2. Au venit la Moise, la preotul Elazar și la conducătorii adunării și le-au zis:

3. – Atarot, Dibon, Iazer, Nimra, Heșbon, Eleale, Sebam, Nebo și Beon

4. – ținuturile pe care Domnul le-a lovit înaintea poporului Israel – sunt ținuturi bune pentru vite, iar robii tăi au vite.

5. Dacă am găsit bunăvoință la tine, au adăugat ei, dă ținuturile acestea în proprietatea robilor tăi și nu ne trece peste Iordan.

6. Moise le-a răspuns gadiților și rubeniților: – Frații voștri se pregătesc de război, iar voi vreți să rămâneți aici?

7. De ce vreți să le descurajați inima israeliților și să nu mai meargă în țara pe care Domnul le-a dat-o?

8. Așa au făcut și părinții voștri pe care i-am trimis din Kadeș-Barnea să iscodească țara.

9. După ce au mers în valea Eșcol și au văzut țara, au descurajat poporul ca să nu mai meargă în țara pe care Domnul le-a dat-o.

10. Domnul s-a aprins de mânie în ziua aceea și a jurat:

11. „Pentru că nu M-au urmat din toată inima lor, nici un bărbat peste douăzeci de ani care a ieșit din Egipt nu va vedea țara pe care am promis-o prin jurământ lui Avraam, Isaac și Iacov,

12. în afară de Caleb, fiul chenizitului Iefune, și Iosua, fiul lui Nun, căci ei L-au urmat din toată inima pe Domnul.“

13. Atunci s-a aprins mânia Domnului împotriva lui Israel și i-a făcut să rătăcească în pustie timp de patruzeci de ani, până când toată generația care făcuse rău înaintea Lui a murit.

14. Și iată că acum vă ridicați voi, copii de păcătoși, și luați locul părinților voștri ca să aprindeți și mai tare mânia Domnului împotriva lui Israel.

15. Dacă vă întoarceți de la El, El va părăsi iarăși pe poporul Său în pustie, iar cauza distrugerii lor veți fi voi.

16. Atunci ei s-au apropiat de Moise și i-au zis: – Vom zidi aici țarcuri pentru turmele noastre și cetăți pentru copiii noștri.

17. Apoi ne vom înarma în grabă și vom merge înaintea israeliților până îi vom duce pe fiecare la locul lui. În acest timp copiii noștri vor locui în cetăți fortificate pentru a fi protejați de locuitorii țării.

18. Nu ne vom întoarce la familiile noastre înainte ca fiecare israelit să-și fi primit moștenirea.

19. Nu vom mai moșteni nimic împreună cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentru că moștenirea noastră este la răsărit de Iordan.

20. Atunci Moise le-a răspuns: – Dacă veți face așa, dacă vă veți înarma ca să luptați înaintea Domnului ,

21. dacă veți trece cu toți cei înarmați dincolo de Iordan, înaintea Domnului , până ce El Își va izgoni dinainte toți dușmanii Lui,

22. și dacă vă veți întoarce numai după ce țara va fi supusă Domnului , atunci veți fi fără vină înaintea Domnului și înaintea lui Israel, iar ținutul acesta va fi proprietatea voastră înaintea Domnului.

23. Dar dacă nu veți face așa, atunci veți păcătui înaintea Domnului și puteți fi siguri că păcatul vostru vă va ajunge.

24. Construiți cetăți pentru copiii voștri și țarcuri pentru turmele voastre, dar împliniți ce ați promis cu gura voastră.

25. Gadiții și rubeniții i-au zis lui Moise: – Noi, robii tăi, vom face întocmai după poruncile stăpânului nostru.

26. Copiii și soțiile noastre, turmele și vitele noastre vor rămâne aici în fortificațiile Ghiladului.

27. Dar robii tăi, toți cei pregătiți pentru război, vor trece dincolo să lupte înaintea Domnului , cum zice stăpânul nostru.

28. Atunci Moise le-a dat porunci cu privire la ei, preotului Elazar, lui Iosua, fiul lui Nun, și conducătorilor familiilor din semințiile israeliților.

29. El le-a zis: – Dacă gadiții și rubeniții, toți cei pregătiți pentru război, vor trece cu voi Iordanul înaintea Domnului și veți supune țara, atunci să le dați Ghiladul în stăpânire.

30. Dar dacă nu vor trece dincolo înarmați împreună cu voi, atunci să li se dea o proprietate în mijlocul vostru în Canaan.

31. Gadiții și rubeniții au răspuns: – Robii tăi vor face așa cum a spus Domnul.

32. Vom trece înarmați în Canaan înaintea Domnului , iar proprietatea pe care o moștenim să fie de partea aceasta a Iordanului.

33. Atunci Moise a dat gadiților, rubeniților și la jumătate din seminția lui Manase, fiul lui Iosif, regatul lui Sihon, regele amoriților, și regatul lui Og, regele Bașanului – țara cu cetățile ei, cetățile cu teritoriile din jurul lor.

34. Gadiții au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul,

35. Atrot-Șofanul, Iazerul, Iogbeha,

36. Bet-Nimra și Bet-Haranul ca cetăți fortificate și au construit și țarcuri pentru turme.

37. Rubeniții au rezidit Heșbonul, Eleale, Chiriatayim,

38. precum și Nebo și Baal-Meon (aceste nume au fost schimbate) și Sibma. Ei au pus alte nume cetăților pe care le-au construit.

39. Urmașii lui Machir, fiul lui Manase, s-au îndreptat către Ghilad, l-au cucerit și i-au izgonit pe amoriții care locuiau acolo.

40. Atunci Moise i-a dat Ghiladul lui Machir, fiul lui Manase, și el a locuit acolo.

41. Iair, urmașul lui Manase, a luat în stăpânire și el câteva așezări și le-a numit Havot-Iair.

42. Nobah a cucerit Chenatul și satele din împrejurimile lui și l-a numit Nobah, după numele lui.