1. De aceea, tu, omule, care-i judeci pe alții, n-ai nici o scuză, căci prin faptul că-l judeci pe altul te condamni pe tine însuți, pentru că tu, care-l judeci, înfăptuiești aceleași lucruri!
2. Știm că judecata lui Dumnezeu față de cei ce înfăptuiesc astfel de lucruri este bazată pe adevăr.
3. Și crezi tu, omule, care-i judeci pe cei ce înfăptuiesc astfel de lucruri, dar pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
4. Sau disprețuiești bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări și nu-ți dai seama că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?
5. Dar, din cauza încăpățânării tale și a inimii tale care nu vrea să se pocăiască, îți aduni o comoară de mânie în ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu,
6. Care „va răsplăti fiecăruia după faptele lui“:
7. celor ce, prin perseverența în fapte bune, urmăresc glorie, onoare și nemurire, le va da viață veșnică;
8. dar celor ce, din ambiție egoistă, resping adevărul și ascultă de nedreptate, le va da urgie și mânie.
9. Va fi necaz și strâmtorare peste orice suflet omenesc care săvârșește răul, – întâi peste iudeu și apoi peste grec –,
10. dar va fi glorie, onoare și pace peste oricine înfăptuiește binele, – întâi peste iudeu și apoi peste grec –,
11. căci înaintea lui Dumnezeu nu este părtinire.
12. Cei ce au păcătuit fără Lege vor pieri fără Lege, iar cei ce au păcătuit sub Lege vor fi judecați pe baza Legii.
13. Căci nu cei ce aud Legea sunt socotiți drepți înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce înfăptuiesc Legea sunt cei ce vor fi îndreptățiți.
14. Când neamurile, – care nu au Legea –, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta, ele, care nu au Legea, își sunt singure lege.
15. Ele arată astfel că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor. De asemenea, și conștiința lor arată că acest lucru este adevărat, întrucât gândurile lor fie se acuză, fie se scuză între ele.
16. Acest lucru se va vedea în ziua în care, potrivit Evangheliei mele, Dumnezeu, prin Isus Cristos, va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor.
17. Dar dacă tu, care te numești iudeu și îți pui încrederea în Lege, care te lauzi cu Dumnezeu,
18. cunoști voia Lui și îți dai seama de ceea ce este bine pentru că ești instruit în Lege,
19. care ești convins că ești călăuză pentru orbi, lumină pentru cei din întuneric,
20. sfătuitor al celor fără minte, învățător al celor neștiutori, pentru că tu ai în Lege trăsăturile esențiale ale cunoștinței și adevărului,
21. tu deci care înveți pe altul, pe tine însuți nu te înveți? Tu, care predici să nu furi, furi?
22. Tu, care interzici adulterul, comiți adulter? Ție, căruia ți-e scârbă de idoli, le jefuiești templele?
23. Tu, care te lauzi cu Legea, Îl dezonorezi pe Dumnezeu prin neascultarea de Lege?
24. Căci, așa cum este scris: „Numele lui Dumnezeu este blasfemiat printre neamuri din cauza voastră.“
25. Dacă asculți de Lege, circumcizia ta este de folos, dar, dacă nu asculți de Lege, circumcizia ta a devenit necircumcizie.
26. Deci, dacă cel necircumcis păzește cerințele Legii, nu va fi considerată oare necircumcizia lui drept circumcizie?
27. Așadar, cel care, fizic, este necircumcis, însă ascultă de Lege, te va condamna pe tine, care ai codul scris și circumcizia, dar nu asculți de Lege.
28. Iudeu nu este cel care este iudeu în exterior și circumcizie adevărată nu este cea evidentă în carne,
29. ci, mai degrabă, iudeu este cel care este iudeu înăuntru, iar circumcizie este cea a inimii, în duh, nu în literă. Un astfel de om își primește lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.