1. Sufletul mi s-a obosit de viaţă; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
2. Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerţi cu mine.
3. Este bine ca tu să oprimi, să dispreţuieşti lucrarea mâinilor tale şi să străluceşti peste sfatul celor stricaţi?
4. Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?
5. Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,
6. Să cauţi nelegiuirea mea şi să cercetezi păcatul meu?
7. Tu ştii că nu sunt stricat; şi nu este nimeni care să scape din mâna ta.
8. Mâinile tale m-au făcut şi m-au modelat de jur împrejur; totuşi mă nimiceşti.
9. Aminteşte-ţi, te implor, că m-ai făcut precum lutul; şi mă vei aduce înapoi în ţărână?
10. Nu m-ai turnat precum laptele şi nu m-ai închegat ca brânza?
11. M-ai îmbrăcat cu piele şi carne şi m-ai îngrădit cu oase şi tendoane.
12. Mi-ai dat viaţă şi favoare şi cercetarea ta mi-a păstrat duhul.
13. Şi aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, ştiu că aceasta este în tine.
14. Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi şi nu mă vei achita de nelegiuirea mea.
15. Dacă sunt stricat, vai mie; şi dacă sunt drept, totuşi nu îmi voi înălţa capul. Sunt plin de confuzie; de aceea priveşte nenorocirea mea,
16. Pentru că ea se măreşte. Mă vânezi ca un leu feroce; şi din nou te arăţi minunat asupra mea.
17. Îţi înnoieşti martorii împotriva mea şi îţi măreşti indignarea asupra mea; schimbări şi război sunt împotriva mea.
18. Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aş fi dat duhul şi niciun ochi să nu mă fi văzut!
19. Trebuia să fiu ca şi cum nu aş fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.
20. Nu sunt zilele mele puţine? Încetează şi lasă-mă în pace ca să am puţină mângâiere.
21. Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în ţara întunericului şi umbra morţii;
22. O ţară a întunericului, ca însăşi întunericul; şi a umbrei morţii, fără nicio ordine, şi unde lumina este ca întunericul.