1. Omul născut din femeie are zile puţine şi este plin de tulburare.
2. Răsare asemenea unei flori şi este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră şi nu rămâne.
3. Şi îţi deschizi ochii asupra unuia ca acesta şi mă aduci în judecată cu tine?
4. Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
5. Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
6. Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
7. Căci este speranţă pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou şi că ramura lui tânără nu va înceta.
8. Deşi rădăcina lui îmbătrâneşte în pământ şi trunchiul lui moare în pământ,
9. Totuşi prin mirosul apei, el va înmuguri şi va da lăstari ca o plantă.
10. Dar omul moare şi se risipeşte; şi omul îşi dă duhul şi unde este el?
11. Precum apele dispar din mare şi potopul seacă şi se usucă,
12. Astfel omul se culcă şi nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculaţi din somnul lor.
13. O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ţine în taină, până îţi va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit şi să îţi aminteşti de mine!
14. Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aştepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
15. Tu vei chema şi îţi voi răspunde; vei avea dorinţă pentru lucrarea mâinilor tale.
16. Căci acum îmi numeri paşii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
17. Fărădelegea mea este sigilată într-un sac şi îmi coşi nelegiuirea.
18. Şi, cu siguranţă, muntele căzând ajunge de nimic şi stânca este mutată din locul ei.
19. Apele tocesc pietrele; tu speli din ţărâna pământului lucrurile care cresc şi distrugi speranţa omului.
20. Îl învingi pentru totdeauna şi el trece; îi schimbi înfăţişarea şi îl trimiţi departe.
21. Fiii lui ajung la onoare şi el nu ştie; sunt înjosiţi, dar el nu pricepe aceasta.
22. Dar carnea lui pe el va avea durere şi sufletul său în el va jeli.