1. Atunci a răspuns Ţofar naamatitul şi a zis:
2. Nu ar trebui să se răspundă mulţimii de cuvinte? Şi ar trebui să fie declarat drept un om plin de vorbire?
3. Ar trebui minciunile tale să facă pe oameni să tacă? Şi când tu batjocoreşti, nu te va face niciun om de ruşine?
4. Pentru că ai spus: Doctrina mea este pură şi eu sunt curat în ochii tăi.
5. Dar de ar vorbi Dumnezeu şi şi-ar deschide buzele împotriva ta;
6. Şi de ţi-ar arăta tainele înţelepciunii, că ele sunt dublul a ceea ce este! Să știi de aceea că Dumnezeu îţi cere mai puţin decât merită nelegiuirea ta.
7. Poţi tu prin cercetare să găseşti pe Dumnezeu? Poţi afla până la desăvârşire pe cel Atotputernic?
8. Este la fel de înaltă ca cerul; ce poţi tu face? Mai adâncă decât iadul; ce poţi tu cunoaşte?
9. Măsura ei este mai lungă decât pământul şi mai largă decât marea.
10. Dacă el retează şi închide, sau adună, atunci cine îl poate împiedica?
11. Pentru că el cunoaşte oamenii deşerţi şi vede stricăciunea; nu va lua el aminte la ea ?
12. Căci omul deşert ar fi înţelept, deşi omul se naşte ca mânzul unei măgăriţe sălbatice.
13. Dacă îţi pregăteşti inima şi îţi întinzi mâinile spre el,
14. Dacă este nelegiuire în mâna ta, pune-o departe şi să nu locuiască stricăciunea în corturile tale.
15. Fiindcă atunci îţi vei ridica faţa fără pată; da, vei fi neclintit şi nu te vei teme;
16. Deoarece îţi vei uita nefericirea şi ţi-o vei aminti ca ape care trec;
17. Şi vârsta ta va fi mai senină ca miezul zilei; vei străluci, vei fi ca dimineaţa.
18. Şi vei fi în siguranţă, pentru că este speranţă; da, vei săpa împrejurul tău şi te vei odihni în siguranţă.
19. De asemenea te vei culca şi nimeni nu te va înspăimânta; da, mulţi te vor implora.
20. Dar ochii celor stricaţi se vor sfârşi şi nu vor scăpa şi speranţa lor va fi darea duhului.