Capitolele

  1. 1
  2. 2
  3. 3
  4. 4
  5. 5
  6. 6
  7. 7
  8. 8
  9. 9
  10. 10
  11. 11
  12. 12
  13. 13
  14. 14
  15. 15
  16. 16
  17. 17
  18. 18
  19. 19
  20. 20
  21. 21
  22. 22
  23. 23
  24. 24
  25. 25
  26. 26
  27. 27
  28. 28
  29. 29
  30. 30
  31. 31
  32. 32
  33. 33
  34. 34
  35. 35
  36. 36
  37. 37
  38. 38
  39. 39
  40. 40
  41. 41
  42. 42

Vechiul Testament

Noul Testament

Iov 2 Fidela 2013 (RFB13)

1. Din nou a fost o zi când fiii lui Dumnezeu au venit să se prezinte înaintea Domnului şi Satan a venit de asemenea printre ei să se prezinte înaintea Domnului.

2. Şi Domnul i-a spus lui Satan: De unde vii? Şi Satan a răspuns Domnului şi a zis: De la cutreierarea pământului şi de la umblarea în sus şi în jos pe acesta.

3. Şi Domnul i-a spus lui Satan: Ai luat aminte la servitorul meu Iov, că nu este niciunul asemenea lui pe pământ, un om desăvârşit şi integru, unul care se teme de Dumnezeu şi evită răul? Şi totuşi el îşi ţine strâns integritatea, cu toate că mă stârneşti împotriva lui, să îl nimicesc fără motiv.

4. Şi Satan a răspuns Domnului şi a zis: Piele pentru piele, da, tot ce are un om, va da pentru viaţa lui.

5. Dar întinde-ţi mâna acum şi atinge-i osul şi carnea şi te va blestema în faţă.

6. Şi Domnul i-a spus lui Satan: Iată, el este în mâna ta, numai cruţă-i viaţa.

7. Astfel a plecat Satan din prezenţa Domnului şi a lovit pe Iov cu ulcere aspre de la talpa piciorului până în creştetul său.

8. Şi el şi-a luat un ciob ca să se scarpine cu el; şi a şezut în cenuşă.

9. Atunci soţia lui i-a spus: Încă îţi păstrezi integritatea? Blestemă pe Dumnezeu şi mori.

10. Dar el i-a spus: Tu vorbeşti precum vorbeşte una dintre femeile proaste. Ce? Să primim binele din mâna lui Dumnezeu şi să nu primim răul? În toată aceasta Iov nu a păcătuit cu buzele sale.

11. Şi când cei trei prieteni ai lui Iov au auzit despre tot acest rău ce a venit peste el, au venit fiecare de la locul lui; Elifaz temanitul şi Bildad şuhitul şi Ţofar naamatitul; şi s-au întâlnit să vină să jelească cu el şi să îl mângâie.

12. Şi când şi-au ridicat ochii de departe şi nu l-au cunoscut şi-au ridicat vocile şi au plâns; şi şi-au rupt fiecare mantaua lui şi au împrăştiat ţărână spre cer, peste capetele lor.

13. Astfel au şezut cu el pe pământ şapte zile şi şapte nopţi şi niciunul nu i-a vorbit un cuvânt, pentru că au văzut că mâhnirea lui era foarte mare.