1. Praznicul azimilor, numit Paștele, se apropia.
2. Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod.
3. Dar Satana a intrat în Iuda, zis și Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.
4. Iuda s’a dus să se înțeleagă cu preoții cei mai de seamă și cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mînile lor.
5. Ei s’au bucurat, și au căzut la învoială să-i dea bani.
6. După ce le-a făgăduit că li-L va da în mîni, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mînile lor, fără știrea norodului.
7. Ziua praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Paștele, a venit.
8. Și Isus a trimes pe Petru și pe Ioan, și le-a zis: „Duceți-vă de pregătiți-ne Paștele, ca să mîncăm.“
9. „Unde voiești să pregătim?“ L-au întrebat ei.
10. El le-a răspuns: „Iată, cînd veți intra în cetate, vă va ieși înainte un om, ducînd un ulcior cu apă; mergeți după el în casa în care va intra,
11. și spuneți stăpînului casei: «Învățătorul îți zice: Unde este odaia pentru oaspeți, în care să mănînc Paștele cu ucenicii Mei?»
12. Și are să vă arate o odae mare de sus, așternută gata: acolo să pregătiți Paștele.“
13. Ei au plecat, și au găsit așa cum le spusese El. Și au pregătit Paștele.
14. Cînd a sosit ceasul, Isus a șezut la masă cu cei doisprezece apostoli.
15. El le-a zis: „Am dorit mult să mănînc Paștele acestea cu voi înainte de patima Mea;
16. căci vă spun, că de acum încolo, nu le voi mai mînca, pînă la împlinirea lor în Împărăția lui Dumnezeu.“
17. Și a luat un pahar, a mulțămit lui Dumnezeu, și a zis: „Luați paharul acesta, și împărțiți-l între voi;
18. pentrucă vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viței, pănă cînd va veni Împărăția lui Dumnezeu.“
19. Apoi a luat pîne; și, după ce a mulțămit lui Dumnezeu, a frînt-o, și le-a dat-o zicînd: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.“
20. Tot astfel, dupăce au mîncat, a luat paharul, și li l-a dat, zicînd: „Acest pahar este legămîntul cel nou, făcut în sîngele Meu, care se varsă pentru voi.“
21. „Dar iată că mîna vînzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta.
22. Negreșit, Fiul omului Se duce, după cum este rînduit. Dar vai de omul acela prin care este vîndut El!“
23. Și au început să se întrebe unii pe alții cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.
24. Între apostoli s’a iscat și o ceartă, ca să știe care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare?
25. Isus le-a zis: „Împărații Neamurilor domnesc peste ele; și celorce le stăpînesc, li se dă numele de binefăcători.
26. Voi să nu fiți așa. Ci cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic; și celce cîrmuiește, ca celce slujește.
27. Căci care este mai mare: cine stă la masă, sau cine slujește la masă? Nu cine stă la masă? Și Eu totuș, sînt în mijlocul vostru ca celce slujește la masă.
28. Voi sînteți aceia, cari ați rămas necontenit cu Mine în încercările Mele.
29. De aceea vă pregătesc Împărăția, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie,
30. ca să mîncați și să beți la masa Mea în Împărăția Mea, și să ședeți pe scaune de domnie, ca să judecați pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel.“
31. Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v’a cerut să vă cearnă ca grîul.
32. Dar Eu M’am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta; și dupăce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi.“
33. „Doamne“, I-a zis Petru, „cu Tine sînt gata să merg chiar și în temniță și la moarte.“
34. Și Isus i-a zis: „Petre, îți spun că nu va cînta astăzi cocoșul, pînă te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști.“
35. Apoi le-a mai zis: „Cînd v’am trimes fără pungă, fără traistă, și fără încălțăminte, ați dus voi lipsă de ceva? „De nimic“, I-au răspuns ei.
36. Și El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă, s’o ia; cine are o traistă, deasemenea s’o ia; și cine n’are sabie, să-și vîndă haina, și să-și cumpere o sabie.
37. Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: «El a fost pus în numărul celor fărădelege.» Și lucrurile privitoare la Mine, sînt gata să se împlinească.“
38. „Doamne“, I-au zis ei, „iată aici două săbii.“ Și El le-a zis: „Destul!“
39. După ce a ieșit afară, S’a dus, ca de obicei, în muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El.
40. Cînd a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.“
41. Apoi S’a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat, și a început să Se roage,
42. zicînd: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta dela Mine! Totuș, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.“
43. Atunci I s’a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.
44. A ajuns într’un chin ca de moarte, și a început să Se roage și mai fierbinte; și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sînge, cari cădeau pe pămînt.
45. După ce S’a rugat, S’a sculat, și a venit la ucenici; i-a găsit adormiți de întristare,
46. și le-a zis: „Pentruce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.“
47. Pe cînd grăia El încă, iată că a venit o gloată. Și cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s’a apropiat de Isus, ca să-L sărute.
48. Și Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?“
49. Ceice erau cu Isus, au văzut ce avea să se întîmple, și au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?“
50. Și unul din ei a lovit pe robul marelui preot, și i-a tăiat urechea dreaptă.
51. Dar Isus a luat cuvîntul, și a zis: „Lăsați-i! Pînă aici!“ Și S’a atins de urechea omului aceluia, și l-a vindecat.
52. Isus a zis apoi preoților celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului și bătrînilor, cari veniseră împotriva Lui: „Ați ieșit după Mine ca după un tîlhar, cu săbii și cu ciomege?
53. În toate zilele eram cu voi în Templu, și n’ați pus mîna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunerecului.“
54. Dupăce au pus mîna pe Isus, L-au dus și L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea după El de departe.
55. Au aprins un foc în mijlocul curții și au șezut jos. Petru s’a așezat și el printre ei.
56. O slujnică l-a văzut cum ședea la para focului, s’a uitat țintă la el, și a zis: „Și omul acesta era cu El.“
57. Dar Petru s’a lepădat, și a zis: „Femeie, nu-L cunosc.“
58. Peste puțin, l-a văzut un altul și a zis: „Și tu ești unul din oamenii aceia.“ Iar Petru a zis: „Omule, nu sînt dintre ei.“
59. Cam după un ceas, un altul întărea acelaș lucru, și zicea: „Nu mai încape îndoială că și omul acesta era cu El, căci este Galilean.“
60. Petru a răspuns: „Omule, nu știu ce zici.“ Chiar în clipa aceea, pe cînd vorbea el încă, a cîntat cocoșul.
61. Domnul S’a întors, și S’a uitat țintă la Petru. Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte ca să cînte cocoșul te vei lepăda de Mine de trei ori.“
62. Și a ieșit afară, și a plîns cu amar.
63. Oamenii, cari păzeau pe Isus, Îl batjocoreau și-L băteau.
64. L-au legat la ochi, Îl loveau peste față, și-L întrebau, zicînd: „Proorocește, cine Te-a lovit?“
65. Și rosteau împotriva Lui multe alte batjocori.
66. Cînd s’a făcut ziuă, bătrînii norodului, preoții cei mai de seamă și cărturarii s’au adunat împreună, și au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis:
67. „Dacă ești Tu Hristosul, spune-ne!“ Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veți crede;
68. și dacă vă voi întreba, nu-Mi veți răspunde, nici nu-Mi veți da drumul.
69. Deacum încolo, Fiul omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu.“
70. Toți au zis: „Ești Tu dar Fiul lui Dumnezeu?“ Și El le-a răspuns: „Așa cum o spuneți; da, sînt.“
71. Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înșine am auzit-o din gura Lui.“