Capitolele

  1. 1
  2. 2
  3. 3
  4. 4
  5. 5
  6. 6
  7. 7
  8. 8
  9. 9
  10. 10
  11. 11
  12. 12
  13. 13
  14. 14
  15. 15
  16. 16
  17. 17
  18. 18
  19. 19
  20. 20
  21. 21
  22. 22
  23. 23
  24. 24

Vechiul Testament

Noul Testament

Luca 19 Versiunea Dumitru Cornilescu (VDC)

1. Isus a intrat în Ierihon, și trecea prin cetate.

2. Și un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameșilor,

3. căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.

4. A alergat înainte, și s’a suit într’un dud ca să-L vadă; pentrucă pe drumul acela avea să treacă.

5. Isus, cînd a ajuns la locul acela, Și-a ridicat ochii în sus, și i-a zis: „Zachee, dă-te jos de grabă, căci astăzi trebuie să rămîn în casa ta.“

6. Zacheu s’a dat jos în grabă, și L-a primit cu bucurie.

7. Cînd au văzut lucrul acesta, toți cîrteau și ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!“

8. Dar Zacheu a stătut înaintea Domnului, și I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuția mea o dau săracilor; și, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.“

9. Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mîntuirea în casa aceasta, căci și el este fiul lui Avraam.

10. Pentrucă Fiul omului a venit să caute și să mîntuiască ce era pierdut.“

11. Pe cînd ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentrucă era aproape de Ierusalim, și ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu are să se arate îndată.

12. Deci a zis: „Un om de neam mare s’a dus într’o țară depărtată, ca să-și ia o împărăție, și apoi să se întoarcă.

13. A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli (Grecește: mine.), și le-a zis: „Puneți-i în negoț pînă mă voi întoarce.“

14. Dar cetățenii lui îl urau; și au trimes după el o solie să-i spună: „Nu vrem ca omul acesta să împărățească peste noi.“

15. Cînd s’a întors înapoi, după ce își luase împărăția, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cît cîștigase fiecare cu ei din negoț.

16. Cel dintîi a venit, și i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus zece poli.“

17. El i-a zis: „Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puține lucruri, primește cîrmuirea a zece cetăți.“

18. A venit al doilea, și i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.“

19. El i-a zis și lui: „Primește și tu cîrmuirea a cinci cetăți.“

20. A venit un altul, și i-a zis: „Doamne, iată-ți polul, pe care l-am păstrat învelit într’un ștergar;

21. căci m’am temut de tine, fiindcă ești un om aspru; iei ce n’ai pus, și seceri ce n’ai sămănat.“

22. Stăpînul i-a zis: „Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Știai că sînt un om aspru, care iau ce n’am pus și secer ce n’am sămănat;

23. atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentruca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobîndă?“

24. Apoi a zis celor ce erau de față: „Luați-i polul, și dați-l celui ce are zece poli.“

25. „Doamne“, i-au zis ei, „el are zece poli.“

26. Iar el le-a zis: „Vă spun că celui ce are, i se va da; dar dela cel ce n’are, se va lua chiar și ce are.

27. Cît despre vrăjmașii mei, cari n’au vrut să împărățesc eu peste ei, aduceți-i încoace, și tăiați-i înaintea mea.“

28. După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte și Se suia spre Ierusalim.

29. Cînd S’a apropiat de Betfaghe și de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimes pe doi din ucenicii Săi,

30. și le-a zis: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră. Cînd veți intra în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n’a încălecat nimeni niciodată: deslegați-l, și aduceți-Mi-l.

31. Dacă vă va întreba cineva: «Pentruce-l deslegați?» să-i spuneți așa: «Pentrucă Domnul are trebuință de el.“

32. Ceice fuseseră trimeși, s’au dus și au găsit așa cum le spusese Isus.

33. Pe cînd deslegau măgărușul, stăpînii lui le-au zis: „Pentruce deslegați măgărușul?“

34. Ei au răspuns: „Domnul are trebuință de el.“

35. Și au adus măgărușul la Isus. Apoi și-au aruncat hainele pe el, și au așezat pe Isus, călare deasupra.

36. Pe cînd mergea Isus, oamenii își așterneau hainele pe drum.

37. Și cînd S’a apropiat de Ierusalim, spre pogorîșul muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe cari le văzuseră.

38. Ei ziceau: „Binecuvîntat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer, și slavă în locurile prea înalte!“

39. Unii Farisei, din norod, au zis lui Isus: „Învățătorule, ceartă-Ți ucenicii!“

40. Și El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.“

41. Cînd S’a apropiat de cetate și a văzut-o, Isus a plîns pentru ea,

42. și a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile, cari puteau să-ți dea pacea! Dar acum, ele sînt ascunse de ochii tăi.

43. Vor veni peste tine zile, cînd vrăjmașii tăi te vor înconjura cu șanțuri, te vor împresura, și te vor strînge din toate părțile:

44. te vor face una cu pămîntul, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău; și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentrucă n’ai cunoscut vremea cînd ai fost cercetată.“

45. În urmă a intrat în Templu, și a început să scoată afară pe ceice vindeau și cumpărau în el.

46. Și le-a zis: „Este scris: «Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tîlhari.“

47. Isus învăța în toate zilele pe norod în Templu. Și preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrînii norodului căutau să-L omoare;

48. dar nu știau cum să facă, pentrucă tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.