1. Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, și să nu se lase.
2. El le-a zis: „Într’o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu se rușina.
3. În cetatea aceea era și o văduvă, care venea des la el, și-i zicea: «Fă-mi dreptate în cearta cu pîrîșul meu.»
4. Multă vreme n’a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, și-a zis: «Măcar că de Dumnezeu nu mă tem și de oameni nu mă rușinez,
5. totuș, pentru că văduva aceasta mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.»
6. Domnul a adăogat: «Auziți ce zice judecătrul nedrept?
7. Și Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui, cari strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de ei?
8. Vă spun că le va face dreptate în curînd. Dar cînd va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pămînt?“
9. A mai spus și pilda aceasta pentru unii cari se încredeau în ei înșiși că sînt neprihăniți, și disprețuiau pe ceilalți.
10. „Doi oameni s’au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, și altul vameș.
11. Fariseul sta în picioare, și a început să se roage în sine astfel: «Dumnezeule, Îți mulțămesc că nu sînt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari sau chiar ca vameșul acesta.
12. Eu postesc de două ori pe săptămînă, dau zeciuială din toate veniturile mele.»
13. Vameșul sta departe, și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer; ci se bătea în piept, și zicea: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!»
14. Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s’a pogorît acasă socotit neprihănit decît celalt. Căci oricine se înalță, va fi smerit; și oricine se smerește, va fi înălțat.“
15. I-au adus și niște copilași, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, cînd au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia cari-i aduceau.
16. Isus a chemat la Sine pe copilași, și a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine, și nu-i opriți; căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei.
17. Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, cu niciun chip nu va intra în ea.“
18. Un fruntaș a întrebat pe Isus: „Bunule Învățător, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața vecinică?“
19. „Pentruce Mă numești bun?“ i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decît Unul singur: Dumnezeu.
20. Știi poruncile: «Să nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.“
21. „Toate aceste lucruri,“ I-a zis el, „le-am păzit din tinerețea mea.“
22. Cînd a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îți mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, și vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino și urmează-Mă.“
23. Cînd a auzit el aceste cuvinte, s’a întristat de tot; căci era foarte bogat.
24. Isus a văzut că s’a întristat de tot, și a zis: „Cît de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții!
25. Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului, decît să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu.“
26. Cei ce-L ascultau, au zis: „Atunci cine poate fi mîntuit?“
27. Isus a răspuns: „Ce este cu neputință la oameni, este cu putință la Dumnezeu.“
28. Atunci Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul, și Te-am urmat.“
29. Și Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să-și fi lăsat casa, sau nevasta, sau frații, sau părinții, sau copiii, pentru Împărăția lui Dumnezeu,
30. și să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viața vecinică.“
31. Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece, și le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim, și tot ce a fost scris prin prooroci despre Fiul omului, se va împlini.
32. Căci va fi dat în mîna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa;
33. și, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.“
34. Ei n’au înțeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, și nu pricepeau ce le spunea Isus.
35. Pe cînd Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lîngă drum și cerșea.
36. Cînd a auzit norodul trecînd, a întrebat ce este.
37. I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.“
38. Și el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!“
39. Ceice mergeau înainte, îl certau să tacă; dar el țipa și mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!“
40. Isus S’a oprit, și a poruncit să-l aducă la El; și, după ce s’a apropiat, l-a întrebat:
41. „Ce vrei să-ți fac?“ „Doamne,“ a răspuns el, „să-mi capăt vederea.“
42. Și Isus i-a zis: „Capătă-ți vederea. Credința ta te-a mîntuit.“
43. Numaidecît, orbul și-a căpătat vederea, și a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, cînd a văzut cele întîmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.