1. Dupăce a sfîrșit de rostit toate aceste cuvîntări înaintea norodului, care-L asculta, Isus a intrat în Capernaum.
2. Un sutaș avea un rob la care ținea foarte mult, și care era bolnav pe moarte.
3. Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutașul a trimes la El pe niște bătrîni ai Iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui.
4. Aceștia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul, și au zis: „Face să-i faci acest bine;
5. căci iubește neamul nostru, și el ne-a zidit sinagoga.“
6. Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casă, cînd sutașul a trimes la El pe niște prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni atîta, pentrucă nu sînt vrednic să intri supt acoperemîntul meu.
7. De aceea nici nu m’am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci, zi o vorbă, și robul meu va fi tămăduit.
8. Căci și eu, care sînt supt stăpînirea altuia, am supt mine ostași. Și zic unuia: «Du-te!» și se duce; altuia: «Vino!» și vine; și robului meu: «Fă cutare lucru!» și-l face.“
9. Cînd a auzit Isus aceste vorbe, S’a minunat de sutaș, S’a întors spre norodul, care mergea după El, și a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n’am găsit o credință atît de mare.“
10. Cînd s’au întors acasă, trimeșii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.
11. În ziua următoare, Isus Se ducea într’o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui și norod mult.
12. Cînd S’a apropiat de poarta cetății, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; și cu ea erau o mulțime de oameni din cetate.
13. Domnul, cînd a văzut-o, I s’a făcut milă de ea, și i-a zis: „Nu plînge!“
14. Apoi S’a apropiat, și S’a atins de raclă. Ceice o duceau, s’au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îți spun!“
15. Mortul a șezut în capul oaselor, și a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui.
16. Toți au fost cuprinși de frică, slăveau pe Dumnezeu, și ziceau: „Un mare prooroc s’a ridicat între noi; și Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.“
17. Vestea aceasta despre Isus s’a răspîndit în toată Iudea și prin toate împrejurimile.
18. Ucenicii lui Ioan au dat de știre învățătorului lor despre toate aceste lucruri.
19. Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi, și i-a trimes la Isus să-L întrebe: „Tu ești Acela care are să vină, sau să așteptăm pe altul?“
20. Aceștia, cînd s’au înfățișat înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimes la Tine să Te întrebăm: «Tu ești Acela care are să vină sau să așteptăm pe altul?“
21. Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulți de boale, de chinuri, de duhuri rele, și multor orbi le-a dăruit vederea.
22. Și, drept răspuns, le-a zis: „Duceți-vă de spuneți lui Ioan ce ați văzut și auzit: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sînt curățiți, surzii aud, morții înviază, și săracilor li se propovăduiește Evanghelia.
23. Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.“
24. Dupăce au plecat trimeșii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie clătinată de vînt?
25. Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că ceice poartă haine moi și ceice trăiesc în desfătări, sînt în casele împăraților.
26. Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un prooroc? Da, vă spun, și mai mult decît un prooroc.
27. El este acela despre care este scris: «Iată, trimet pe solul Meu înaintea Feței Tale, care Îți va pregăti calea înaintea Ta.»
28. Vă spun că dintre cei născuți din femei, nu este nici unul mai mare decît Ioan Botezătorul. Totuș, cel mai mic în Împărăția lui Dumnezeu, este mai mare decît el.
29. Și tot norodul care l-a auzit, și chiar vameșii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan;
30. dar Fariseii și învățătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.
31. Cu cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Și cu cine seamănă ei?
32. Seamănă cu niște copii, cari stau în piața, și strigă unii către alții: «V’am cîntat din fluier, și n’ați jucat; v’am cîntat de jale, și n’ați plîns.»
33. În adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mîncînd pîne, nici bînd vin, și ziceți: «Are drac.»
34. A venit Fiul omului, mîncînd și bînd, și ziceți: «Iată un om mîncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor.»
35. Totuș Înțelepciunea a fost găsită dreaptă de toți copiii ei.“
36. Un Fariseu a rugat pe Isus să mănînce la el. Isus a intrat în casa Fariseului, și a șezut la masă.
37. Și iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa Fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor,
38. și stătea înapoi lîngă picioarele lui Isus și plîngea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrămile ei, și să le șteargă cu părul capului ei; le săruta mult, și le ungea cu mir.
39. Cînd a văzut lucrul acesta, Fariseul, care-L poftise, și-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un prooroc, ar ști cine și ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă.“
40. Isus a luat cuvîntul, și i-a zis: „Simone, am să-ți spun ceva.“ – „Spune, Învățătorule“, I-a răspuns el. –
41. „Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cinzeci.
42. Fiindcă n’aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amîndoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?“
43. Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.“ Isus i-a zis: „Drept ai judecat.“
44. Apoi S’a întors spre femeie, și a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, și nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrămile ei, și Mi le-a șters cu părul capului ei.
45. Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de cînd am intrat, n’a încetat să-Mi sărute picioarele.
46. Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.
47. De aceea îți spun: Păcatele ei, cari sînt multe, sînt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puțin, iubește puțin.“
48. Apoi a zis femeii: „Iertate îți sînt păcatele!“
49. Ceice ședeau cu El la masă, au început să zică între ei: „Cine este acesta de iartă chiar și păcatele?“
50. Dar Isus a zis femeii: „Credința ta te-a mîntuit; du-te în pace.“