1. (Către mai marele cîntăreţilor – Un psalm al lui David, robul Domnului – El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l-a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul – El a zis:) „Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
2. Doamne, Tu ești stînca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu ești stînca mea, în care mă ascund,scutul meu, tăria care mă scapă, și întăritura mea!
3. Eu strig: «Lăudat să fie Domnul!»și sînt izbăvit de vrăjmașii mei.
4. Mă înconjuraseră legăturile morții, și mă îngroziseră rîurile pieirii;
5. mă înfășuraseră legăturile mormîntului,și mă prinseseră lațurile morții.
6. Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul,și am strigat către Dumnezeul meu:din locașul Lui, El mi-a auzit glasul,și strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.
7. Atunci s’a sguduit pămîntul și s’a cutremurat,temeliile munților s’au mișcat,și s’au clătinat, pentru că El se mîniase.
8. Din nările Lui se ridica fum,și un foc mistuitor ieșea din gura Lui:cărbuni aprinși țîșneau din ea.
9. A plecat cerurile, și S’a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.
10. Călărea pe un heruvim, și sbura, venea plutind pe aripile vîntului.
11. Întunerecul Și-l făcuse învelitoare,iar cortul Lui, împrejurul Lui,erau niște ape întunecoase și nori negri.
12. Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieșeau nori,cari aruncau grindină și cărbuni de foc.
13. Domnul a tunat în ceruri,Cel Prea Înalt a făcut să-I răsune glasul,cu grindină și cărbuni de foc.
14. A aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei,a înmulțit loviturile trăsnetului și i-a pus pe fugă.
15. Atunci s’a văzut albia apelor,și s’au descoperit temeliile lumii,la mustrarea Ta, Doamne,la vuietul suflării nărilor Tale.
16. El Și-a întins mîna de sus, m’a apucat,m’a scos din apele cele mari;
17. m’a izbăvit de protivnicul meu cel puternic,de vrăjmașii mei, cari erau mai tari decît mine.
18. Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele;dar Domnul a fost sprijinul meu.
19. El m’a scos la loc larg,și m’a scăpat, pentrucă mă iubește.
20. Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea,mi-a răsplătit după curăția mînilor mele:
21. căci am păzit căile Domnului,și n’am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.
22. Toate poruncile Lui au fost înaintea mea,și nu m’am depărtat dela legile Lui.
23. Am fost fără vină față de El,și m’am păzit de fărădelegea mea.
24. Deaceea, Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăția mînilor mele înaintea ochilor Lui.
25. Cu cel bun Tu Te arăți bun,cu omul neprihănit Te arăți neprihănit;
26. cu cel curat Te arăți curat,și cu cel stricat Te porți după stricăciunea lui.
27. Tu mîntuiești pe poporul care se smerește,și smerești privirile trufașe.
28. Da, Tu îmi aprinzi lumina mea.Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu.
29. Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate,cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.
30. Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrșite,Cuvîntul Domnului este încercat:El este un scut pentru toți cei ce aleargă la El.
31. Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul,și cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?
32. Dumnezeu mă încinge cu putere,și mă povățuiește pe calea cea dreaptă.
33. El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor,și mă așează pe înălțimile mele (Cetățuile de pe munți.)
34. El îmi deprinde mînile la luptă,așa că brațele mele întind arcul de aramă.
35. Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale,dreapta Ta mă sprijinește,și îndurarea Ta mă face mare.
36. Tu lărgești drumul supt pașii mei,și nu-mi alunecă glesnele.
37. Urmăresc pe vrăjmașii mei, îi ajung,și nu mă întorc pînă nu-i nimicesc.
38. Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice:ei cad supt picioarele mele.
39. Tu mă încingi cu putere pentru luptă,și răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele.
40. Tu faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea,și eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.
41. Ei strigă, dar n’are cine să-i scape!Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
42. Îi pisez ca praful, pe care-l ia vîntul,îi calc în picioare ca noroiul de pe ulițe.
43. Tu mă scapi din neînțelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor;un popor, pe care nu-l cunoașteam, îmi este supus.
44. El ascultă de mine la cea dintîi poruncă,fiii străinului mă lingușesc.
45. Fiilor străinului li se moaie inima de mine,și ies tremurînd din cetățuile lor.
46. Trăiască Domnul, și binecuvîntată să fie Stînca mea!Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele,
47. Dumnezeu, răzbunătorul meu,care îmi supune popoarele,
48. și mă izbăvește de vrăjmașii mei!Tu mă înalți mai pesus de protivnicii mei,mă scapi de omul asupritor.
49. Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri,voi cînta spre slava Numelui Tău.
50. El dă mari izbăviri împăratului Său,și dă îndurare unsului Său:lui David, și seminței lui, pe vecie.