1. Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi,nu se oprește pe calea celor păcătoși,și nu se așează pe scaunul celor batjocoritori!
2. Ci își găsește plăcerea în Legea Domnului,și zi și noapte cugetă la Legea Lui!
3. El este ca un pom sădit lîngă un izvor de apă,care își dă rodul la vremea lui,și ale cărui frunze nu se veștejesc:tot ce începe, duce la bun sfîrșit.
4. Nu tot așa este cu cei răi:ci ei sînt ca pleava, pe care o spulberă vîntul.
5. Deaceea cei răi nu pot ținea capul sus în judecății,nici păcătoșii în adunarea celor neprihăniți.
6. Căci Domnul cunoaște calea celor neprihăniți,dar calea păcătoșilor duce la pieire.