1. Pentruce stai așa de departe, Doamne?Pentruce Te ascunzi la vreme de necaz?
2. Cel rău, în mîndria lui, urmărește pe cei nenorociți,și ei cad jertfă curselor urzite de el.
3. Căci cel rău se fălește cu pofta lui,iar răpitorul batjocorește și nesocotește pe Domnul.
4. Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepsește Domnul!Nu este Dumnezeu!“ Iată toate gîndurile lui.
5. Treburile îi merg bine în orice vreme;judecățile Tale sînt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea,și suflă cu dispreț împotriva tuturor protivnicilor lui.
6. El zice în inima lui: „Nu mă clatin,în veci sînt scutit de nenorocire!“
7. Gura îi este plină de blesteme, de înșelătorii și de vicleșuguri;și supt limbă are răutate și fărădelege.
8. Stă la pîndă lîngă sate,și ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice:ochii lui pîndesc pe cel nenorocit.
9. Stă la pîndă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină:stă la pîndă să prindă pe cel nenorocit.Îl prinde, și-l trage în lațul lui:
10. se îndoaie, se pleacă,și-i cad săracii în ghiare!
11. El zice în inima lui: „Dumnezeu uită!Își ascunde Fața și în veac nu va vedea!“
12. Scoală-Te, Doamne, Dumnezeule, ridică mîna!Nu uita pe cei nenorociți!
13. Pentruce să hulească cel rău pe Dumnezeu?Pentruce să zică în inima lui că Tu nu pedepsești?
14. Dar Tu vezi; căci Tu privești necazul și suferința, ca să iei în mînă pricina lor.În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit,și Tu vii în ajutor orfanului.
15. Zdrobește brațul celui rău,pedepsește-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!
16. Domnul este Împărat în veci de veci;neamurile sînt nimicite din țara Lui.
17. Tu auzi rugăciunile celor ce sufăr, Doamne!Le întărești inima, Îți pleci urechea spre ei,
18. ca să faci dreptate orfanului și celui asuprit,și ca să nu mai însufle groaza omul cel luat din pămînt.