1. Fariseii și cîțiva cărturari, veniți din Ierusalim, s’au adunat la Isus.
2. Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prînzînd cu mînile necurate, adică nespălate. –
3. Fariseii, însă, și toți Iudeii nu mănîncă fără să-și spele cu mare băgare de seamă mînile, după datina bătrînilor.
4. Și cînd se întorc din piață, nu mănîncă decît dupăce s’au scăldat. Sînt multe alte obiceiuri pe cari au apucat ei să le țină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor și a paturilor. –
5. Și Fariseii și cărturarii L-au întrebat: „Pentruce nu se țin ucenicii Tăi de datina bătrînilor, ci prînzesc cu mînile nespălate?“
6. Isus le-a răspuns: „Fățarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris: «Norodul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
7. Degeaba Mă cinstesc ei, dînd învățături cari nu sînt decît niște porunci omenești.»
8. Voi lăsați porunca lui Dumnezeu, și țineți datina așezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor și a paharelor, și faceți multe alte lucruri de acestea.“
9. El le-a mai zis: „Ați desființat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să țineți datina voastră.
10. Căci Moise a zis: „Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta;“ și: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.“
11. Voi, dimpotrivă, ziceți: „Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aș putea ajuta, este «Corban», adică dat lui Dumnezeu, face bine;
12. și nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa.
13. Și așa, ați desființat Cuvîntul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Și faceți multe alte lucruri de felul acesta!“
14. În urmă, a chemat din nou noroadele la Sine, și le-a zis: „Ascultați-Mă toți și înțelegeți.
15. Afară din om nu este nimic care, intrînd în el, să-l poată spurca; dar ce iese din om, aceea-l spurcă.
16. Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.“
17. Dupăce a intrat în casă, pe cînd era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta.
18. El le-a zis: „Și voi sînteți așa de nepricepuți? Nu înțelegeți că nimic din ce intră în om de afară, nu-l poate spurca?
19. Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pîntece, și apoi este dat afară în hazna?“ A zis astfel, făcînd toate bucatele curate.
20. El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om.
21. Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gîndurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,
22. furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.
23. Toate aceste lucruri rele ies dinlăuntru, și spurcă pe om.“
24. Isus a plecat de acolo, și S’a dus în ținutul Tirului și al Sidonului. A intrat într’o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo; dar n’a putut să rămînă ascuns.
25. Căci îndată, o femeie, a cărei fetiță era stăpînită de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El, și a venit de s’a aruncat la picioarele Lui.
26. Femeia aceasta era o grecoaică, de obîrșie Siro-feniciană. Ea îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei.
27. Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întîi copiii; căci nu este bine să iei pînea copiilor, și s’o arunci la căței.“
28. „Da, Doamne“, I-a răspuns ea; „dar și cățeii de supt masă mănîncă din fărămiturile copiilor.“
29. Atunci Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieșit dracul din fiică-tă.“
30. Și cînd a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat; și ieșise dracul din ea.
31. Isus a părăsit ținutul Tirului, și a venit iarăș prin Sidon la marea Galileii, trecînd prin ținutul Decapole.
32. I-au adus un surd, care vorbea cu anevoie, și L-au rugat să-Și pună mînile peste el.
33. El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi, și i-a atins limba cu scuipatul Lui.
34. Apoi, Și-a ridicat ochii spre cer, a suspinat, și a zis: „Efata“, adică: „Deschide-te!“
35. Îndată, i s’au deschis urechile, i s’a deslegat limba, și a vorbit foarte deslușit.
36. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cît le poruncea mai mult, cu atît Îl vesteau mai mult.
37. Ei erau uimiți peste măsură de mult, și ziceau: „Toate le face de minune; chiar și pe surzi îi face să audă, și pe muți să vorbească.“