1. Isus a plecat de acolo, și a venit în ținutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s’au adunat din nou la El; și, după obiceiul Său, a început iarăș să-i învețe.
2. Au venit la El Fariseii; și, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta.
3. Drept răspuns, El le-a zis: „Ce v’a poruncit Moise?“
4. „Moise“, au zis ei, „a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărțire, și s’o lase.“
5. Isus le-a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v’a scris Moise porunca aceasta.
6. Dar dela începutul lumii, «Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască.
7. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevastă-sa.
8. Și cei doi vor fi un singur trup.» Așa că nu mai sînt doi, ci sînt un singur trup.
9. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.“
10. În casă, ucenicii L-au întrebat iarăș asupra celor de mai sus.
11. El le-a zis: „Oricine își lasă nevasta, și ia pe alta de nevastă, preacurvește față de ea;
12. și dacă o nevastă își lasă bărbatul, și ia pe altul de bărbat, preacurvește.“
13. I-au adus niște copilași, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe ceice îi aduceau.
14. Cînd a văzut Isus acest lucru, S’a mîniat, și le-a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine, și nu-i opriți; căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei.
15. Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, cu nici un chip nu va intra în ea!“
16. Apoi i-a luat în brațe, și i-a binecuvîntat, punîndu-Și mînile peste ei.
17. Tocmai cînd era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui, și L-a întrebat: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața vecinică?“
18. „Pentruce Mă numești bun?“ i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun decît Unul singur: Dumnezeu.
19. Cunoști poruncile: „Să nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înșeli; să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.“
20. El I-a răspuns: „Învățătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinerețea mea.“
21. Isus S’a uitat țintă la el, l-a iubit, și i-a zis: „Îți lipsește un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ți crucea, și urmează-Mă.“
22. Mîhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuții.
23. Isus S’a uitat împrejurul Lui, și a zis ucenicilor Săi: „Cît de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu ceice au avuții!“
24. Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvîntul, și le-a zis: „Fiilor, cît de anevoie este pentru ceice se încred în bogății, să intre în Împărăția lui Dumnezeu!
25. Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decît să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu!“
26. Ucenicii au rămas și mai uimiți, și au zis unii către alții: „Cine poate atunci să fie mîntuit?“
27. Isus S’a uitat țintă la ei, și le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputință la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentrucă toate lucrurile sînt cu putință la Dumnezeu.“
28. Petru a început să-I zică: „Iată că noi am lăsat totul, și Te-am urmat.“
29. Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să fi lăsat casă, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde, pentru Mine și pentru Evanghelie,
30. și să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, frați, surori, mame, copii și holde, împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viața vecinică.
31. Mulți din cei dintîi vor fi cei de pe urmă, și mulți din cei de pe urmă vor fi cei dintîi.“
32. Ei erau pe drum și se suiau la Ierusalim; și Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau turburați, și mergeau îngroziți după El. Isus a luat iarăș la El pe cei doisprezece și a început să le vorbească despre lucrurile cari aveau să I se întîmple.
33. „Iată“, a zis El, „ne suim la Ierusalim, și Fiul omului va fi dat în mînile preoților celor mai de seamă și cărturarilor. Ei Îl vor osîndi la moarte, și-L vor da în mînile Neamurilor,
34. cari își vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa și-L vor omorî; dar, după trei zile, va învia.“
35. Fiii lui Zebedei, Iacov și Ioan, au venit la Isus și I-au zis: „Învățătorule, am vrea să ne faci ce-Ți vom cere.“
36. El le-a zis: „Ce voiți să vă fac?“
37. „Dă-ne,“ I-au zis ei, „să ședem unul la dreapta Ta și altul la stînga Ta, cînd vei fi îmbrăcat în slava Ta.“
38. Isus le-a răspuns: „Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul, pe care am să-l beau Eu, sau să fiți botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?“
39. „Putem,“ au zis ei. Și Isus le-a răspuns: „Este adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu, îl veți bea, și cu botezul cu care voi fi botezat Eu, veți fi botezați;
40. dar cinstea de a ședea la dreapta sau la stînga Mea, nu atîrnă de Mine s’o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru cari a fost pregătită.“
41. Cei zece, cînd au auzit lucrul acesta, au început să se mînie pe Iacov și pe Ioan.
42. Isus i-a chemat la El, și le-a zis: „Știți că cei priviți drept cîrmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele, și mai marii lor le poruncesc cu stăpînire.
43. Dar între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru;
44. și oricare va vrea să fie cel dintîi între voi, să fie robul tuturor.
45. Căci Fiul omului n’a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața răscumpărare pentru mulți!“
46. Au ajuns la Ierihon. Și pe cînd ieșea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi și cu o mare mulțime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerșetor orb, ședea jos lîngă drum, și cerea de milă.
47. El a auzit că trece Isus din Nazaret, și a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!“
48. Mulți îl certau să tacă; dar el și mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!“
49. Isus S’a oprit, și a zis: „Chemați-l!“ Au chemat pe orb, și i-au zis: „Îndrăznește, scoală-te, căci te cheamă.“
50. Orbul și-a aruncat haina; a sărit, și a venit la Isus.
51. Isus a luat cuvîntul, și i-a zis: „Ce vrei să-ți fac?“ „Rabuni,“ I-a răspuns orbul, „să capăt vederea.“
52. Și Isus i-a zis: „Du-te, credința ta te-a mîntuit.“ Îndată orbul și-a căpătat vederea, și a mers pe drum după Isus.