1. Era în primul an de domnie al lui Darius, fiul lui Ahașveroș, din neamul mezilor, care fusese făcut împărat peste împărăția caldeenilor.
2. Deci în primul său an de domnie, eu, Daniel, am înțeles din cărți numărul de ani care trebuiau să se împlinească, după Cuvântul Domnului spus profetului Ieremia, cu privire la ruinele Ierusalimului. Era vorba despre șaptezeci de ani.
3. Mi-am îndreptat fața către Stăpânul, către Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune, cu cereri și cu post în sac și cenușă.
4. M-am rugat Domnului , Dumnezeul meu, și I-am mărturisit, zicând: „O, Stăpâne, Dumnezeule mare și înfricoșător, Cel Ce păstrezi legământul și îndurarea față de cei ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale,
5. am păcătuit, am greșit, am fost răi și ne-am răzvrătit, ne-am îndepărtat de poruncile și orânduirile Tale.
6. Nu am ascultat de slujitorii Tăi, profeții, care vorbeau în Numele Tău regilor noștri, prinților și strămoșilor noștri și întregului popor din țară.
7. De partea Ta, Stăpâne, este dreptatea, și nouă se cuvine astăzi să ni se umple fața de rușine, da,nouă, fiecărui bărbat al lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului și întregului Israel, de aproape sau de departe, din orice țară unde i-ai izgonit din pricina necredincioșiei lor de care s-au făcut vinovați față de Tine.
8. Doamne , nouă se cuvine să ni se umple fața de rușine, da, nouă, regilor noștri, căpeteniilor noastre și strămoșilor noștri, căci am păcătuit față de Tine!
9. La Stăpânul, Dumnezeul nostru, este însă mila și iertarea, cu toate că împotriva Lui ne-am răzvrătit!
10. N-am ascultat de glasul Domnului , Dumnezeul nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le-a dat prin slujitorii Săi, profeții.
11. Tot Israelul a încălcat Legea Ta și astfel s-a îndepărtat, refuzând să asculte de glasul Tău. De aceea s-au revărsat peste noi blestemul și jurământul care au fost scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, căci împotriva lui Dumnezeu am păcătuit.
12. El Și-a împlinit astfel cuvântul pe care-l rostise împotriva noastră și împotriva conducătorilor noștri care ne judecau, aducând peste noi o așa mare nenorocire, încât ceea ce i s-a întâmplat Ierusalimului nu s-a mai întâmplat nicăieri sub ceruri.
13. După cum este scris în Legea lui Moise, așa a venit peste noi toată nenorocirea aceasta, iar noi nu ne-am rugat Domnului , Dumnezeul nostru, ca să ne întoarcem de la fărădelegile noastre și să luăm aminte la adevărul Tău.
14. De aceea, DOMNUL a avut grijă să aducă nenorocirea aceasta peste noi, căci DOMNUL , Dumnezeul nostru, este drept în toate lucrările pe care le-a făcut, dar noi nu am ascultat de glasul Lui.
15. Acum, Stăpâne, Dumnezeul nostru, Tu, Care l-ai scos pe poporul Tău din țara Egiptului cu brațul Tău cel puternic și Care Ți-ai făcut un Nume, așa cum este și astăzi, noi am păcătuit și am fost răi.
16. Stăpâne, potrivit cu toate lucrările Tale înfăptuite cu dreptate, îndepărtează-Ți, Te rog, mânia și furia de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt, căci, din pricina păcatelor și fărădelegilor strămoșilor noștri, a ajuns Ierusalimul și poporul Tău de rușinea tuturor celor ce ne înconjoară!
17. Acum dar, Dumnezeul nostru, ascultă rugăciunea robului Tău și cererile lui și, de dragul Tău, Stăpâne, fă să lumineze fața Ta peste Lăcașul Tău devastat!
18. Pleacă-Ți urechea, Dumnezeule, și ascultă! Deschide-Ți ochii și privește la ruinele noastre și la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu datorită faptelor noastre drepte aducem cererile noastre înaintea Ta, ci pentru îndurările Tale cele mari.
19. Ascultă, Stăpâne! Iartă, Stăpâne! Ia aminte, Stăpâne! Lucrează și nu întârzia, de dragul Tău, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta și peste poporul Tău!“
20. În timp ce vorbeam, mă rugam și mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu, Israel, și în timp ce îmi aduceam cererile înaintea Domnului, Dumnezeul meu, cu privire la muntele cel sfânt al Dumnezeului meu,
21. deci, în timp ce eu încă vorbeam în rugăciune, „omul“ Gabriel, pe care-l văzusem în viziunea dinainte, a venit repede în zbor și s-a apropiat de mine chiar în clipa când se aducea jertfa de seară.
22. El m-a făcut să înțeleg, spunându-mi astfel: „Daniele, am venit acum să-ți dau discernământ și înțelegere.
23. Când ai început să te rogi, a ieșit un cuvânt, iar eu am venit să te înștiințez, căci tu ești plăcut luiDumnezeu. Ia aminte deci la cuvânt și caută să înțelegi viziunea!
24. O perioadă de șaptezeci de ori câte șapte ani a fost hotărâtă pentru poporul tău și pentru cetatea ta sfântă, pentru a se sfârși nelegiuirea, pentru a se opri păcatele, pentru a fi ispășită vina, pentru a fi adusă dreptatea veșnică, pentru a fi pecetluită viziunea și profeția și pentru a unge pe Cel Preasfânt.
25. Să știi și să înțelegi aceasta: de la darea poruncii de restaurare și rezidire a Ierusalimuluipână la Unsul, Conducătorul, va fi o perioadă de șapte ori câte șapte aniși apoi încă o perioadă de șaizeci și două de ori câte șapte ani. Piața și șanțul îi vor fi refăcute, însă în vremuri de strâmtorare.
26. După perioada de șaizeci și două de ori câte șapte ani, Unsul va fi nimicit și nu va avea nimic.Poporul unui conducător care va veni va distruge cetatea și Sfântul Lăcaș. Sfârșitul lui va fi ca printr-un potop, iar războiul va ține până la sfârșit. Pustiirile sunt hotărâte.
27. El va încheia un legământ ferm cu mulți pentru o perioadă de șapte ani, dar la jumătatea celor șapte aniva pune capăt jertfei și darului de mâncare. Și pe streașinaTemplului va așeza urâciunea pustiirii, până va fi revărsat asupra celui pustiit întregul prăpăd hotărât.“