1. În al treilea an al domniei împăratului Belșațar, mie, Daniel, mi s-a arătat o viziune, după cea care mi se arătase înainte.
2. În viziunea aceasta, m-am văzut în capitala Susa, în provincia Elam; am mai văzut în viziune că eram pe malul râului Ulai.
3. Mi-am ridicat privirea, m-am uitat și iată că lângă râu stătea un berbec cu două coarne. Coarnele acestea erau lungi, dar unul era mai lung decât celălalt, cel lung crescând la urmă.
4. Am văzut cum berbecul împungea spre apus, spre nord și spre sud. Nici un animal nu-i putea sta împotrivă și nimeni nu putea scăpa de sub puterea lui. El făcea ce voia și a ajuns puternic.
5. În timp ce căutam să înțeleg aceste lucruri, iată că a venit un țap din apus, străbătând toată suprafața pământului, fără să atingă însă pământul. Țapul avea un corn impunător între ochi.
6. A venit până la berbecul care avea două coarne, pe care l-am văzut stând lângă râu, și s-a năpustit asupra lui cu o furie năprasnică.
7. L-am văzut cum s-a apropiat de berbec și s-a întărâtat împotriva lui. Apoi a izbit berbecul și i-a rupt cele două coarne, fără ca berbecul să fi avut putere să i se împotrivească. L-a trântit la pământ și l-a călcat în picioare; și nu a fost nimeni care să-l poată scăpa pe berbec de sub puterea țapului.
8. Țapul a continuat să crească în putere, dar, când a ajuns la culmea puterii sale, cornul cel mare i s-a rupt. În locul lui au ieșit alte patru coarne, impunătoare, înspre cele patru vânturi ale cerului.
9. Dintr-unul din ele a ieșit un corn mai mic, care a crescut peste măsură de mult spre sud, spre răsărit și spre țara cea minunată.
10. S-a înălțat până la oștirea cerurilor, a aruncat la pământ o parte din oștire și din stele și le-a călcat în picioare.
11. S-a înălțat până la Căpetenia oștirii și i-a luat jertfa continuă, iar locul Sanctuarului Lui a fost dărâmat.
12. Oștirea și jertfa continuă au fost date pe mâna lui din pricina nelegiuirii. Cornul a aruncat adevărul la pământ și a reușit în ceea ce a făcut.
13. Atunci am auzit un sfânt vorbind și un alt sfânt întrebându-l pe cel ce vorbea: „În cât timp se va împlini viziunea despre jertfa continuă, despre nelegiuirea care a adus pustiire și despre călcarea în picioare a Sfântului Lăcaș și a oștirii?“
14. El mi-a dat mie răspunsul: „Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi Sfântul Lăcaș va fi curățit.“
15. În timp ce eu, Daniel, aveam viziunea aceasta și căutam s-o înțeleg, iată că cineva, care era la înfățișare ca un om, a apărut stând în picioare în fața mea.
16. Am auzit un glas de om venind din mijlocul râului Ulai care striga și zicea astfel: „Gabriele, fă-l să înțeleagă această viziune!“
17. Când a venit lângă locul unde eram, m-am înspăimântat și am căzut cu fața la pământ. El mi-a zis: „Înțelege, fiul omului, că viziunea este cu privire la vremea sfârșitului!“
18. Când mi-a vorbit, am căzut leșinat cu fața la pământ. El m-a atins și m-a ridicat iarăși în picioare în locul unde mă aflam.
19. Apoi mi-a zis astfel: „Iată, îți voi spune ce se va întâmpla în vremea de apoi a mâniei, căci viziunea se referă la vremea hotărâtă sfârșitului.
20. Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, îi înfățișează pe împărații Mediei și Persiei.
21. Țapul cel aprig este împăratul Greciei. Cornul cel mare, care era între ochii lui, este primul împărat.
22. Faptul că acest corn a fost frânt și că în locul lui s-au ridicat altele patru înseamnă că din neamul aceasta se vor ridica patru împărății, dar nu vor avea puterea ei.
23. La sfârșitul domniei lor, când păcatele răzvrătiților vor fi la culme, se va ridica un împărat semețși iscusit în uneltiri.
24. El va fi puternic, dar nu prin propria-i putere; va face pustiiri de necrezut și va reuși în ceea ce va face. Îi va nimici pe cei puternici și pe poporul sfinților.
25. Datorită vicleniei lui, va face înșelăciunea să biruiască prin mâna lui și apoi se va mândri în inima lui. Va distruge pe mulți care se credeau în siguranță și va sta chiar împotriva Căpeteniei căpeteniilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mâini omenești.
26. Cât despre viziunea cu serile și diminețile, care ți s-a spus, ea este adevărată. Tu însă tăinuiește viziunea, căci este cu privire la niște zile îndepărtate“.
27. Eu, Daniel, am fost istovit și bolnav câteva zile, dar apoi m-am sculat și m-am ocupat de treburile împăratului. Eram uimit din pricina viziunii pe care nimeni nu o putea înțelege.