1. „Nebucadnețar, împăratul, către toate popoarele, neamurile și oamenii de orice limbă, care locuiesc pe tot pământul, Pacea să vă fie înmulțită!
2. Mi s-a părut potrivit să vă povestesc semnele și minunile pe care le-a făcut față de mine Dumnezeul cel Preaînalt.
3. Cât de mari sunt semnele Lui și cât de puternice sunt minunile Lui! Împărăția Lui este o împărăție veșnică, iar stăpânirea Lui dăinuie din generație în generație.
4. Eu, Nebucadnețar, trăiam fără griji în casa mea și eram fericit în palatul meu.
5. Dar am avut un vis care m-a îngrozit; gândurile pe care le-am avut în timp ce eram în patul meu și viziunile din mintea mea m-au înspăimântat.
6. De aceea am dat poruncă să fie aduși înaintea mea toți înțelepții Babilonului, ca să-mi facă cunoscută interpretarea visului.
7. Atunci au venit magicienii, descântătorii, astrologii și ghicitorii, le-am spus visul, dar ei n-au putut să-mi dea interpretarea.
8. La urmă a venit înaintea mea Daniel, numit și Beltșațar, după numele zeului meu, și care are în el duhul sfinților zei. I-am povestit și lui visul, zicându-i:
9. – Beltșațare, căpetenie a magicienilor, știu că ai în tine duhul sfinților zei și că pentru tine nici un mister nu este greu. Iată viziunile pe care le-am văzut în visul meu; spune-mi interpretarea lor!
10. Iată viziunile din mintea mea pe care le-am avut în timp ce dormeam: mă uitam și iată că în mijlocul pământului era un copac. Înălțimea lui era foarte mare.
11. Copacul a crescut mare și puternic și vârful lui a ajuns până la ceruri, astfel că se putea vedea de la marginile întregului pământ.
12. Frunzișul lui era frumos, iar roadele lui erau numeroase; în el se găsea hrană pentru toți. La umbra lui se adăposteau fiarele câmpului și printre ramurile lui își făceau cuib păsările cerului. Din el era hrănită orice făptură.
13. Am continuat să mă uit în viziunile care-mi treceau prin minte în timp ce eram în patul meu, și iată că din ceruri a coborât un străjer, o făptură sfântă.
14. El a strigat cu putere, zicând astfel: «Retezați copacul și tăiați-i ramurile! Despuiați-l de frunze și împrăștiați-i roadele! Alungați fiarele de sub el și păsările dintre ramurile lui!
15. Lăsați-i doar trunchiul cu rădăcinile lui în pământ și prindeți-l cu legături de fier și de aramă în iarba câmpului, ca să fie udat de roua cerului și să-i fie partea la un loc cu fiarele pe iarba pământului.
16. Să-i fie schimbată inima de om și să i se dea o inimă de fiară, până când vor trece peste el șapte vremuri!
17. Sentința este proclamată prin străjeri, verdictul este anunțat prin sfinți, pentru ca cei vii să știe că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor, că El o dă cui vrea și ridică peste ea chiar și pe cel mai smerit dintre oameni.»
18. Acesta este visul pe care eu, împăratul Nebucadnețar, l-am avut. Beltșațar, spune-mi tu interpretarea, căci nici unul dintre toți înțelepții împărăției nu pot să-mi facă cunoscută interpretarea. Tu însă poți, pentru că ai în tine duhul sfinților zei.
19. Atunci Daniel – numit și Beltșațar – a rămas înmărmurit pentru câteva clipe și gândurile îl îngrozeau. Împăratul a zis: – Beltșațar, să nu te înspăimânte nici visul, nici interpretarea lui! Beltșațar a răspuns: – Stăpâne, visul acesta să fie pentru cei ce te urăsc, iar interpretarea lui – pentru dușmanii tăi!
20. Copacul pe care l-ai văzut că a crescut mare și puternic și s-a înălțat până la cer, de putea fi văzut de întreg pământul,
21. copacul cu frunzișul frumos, cu roade numeroase și în care se găsea hrană pentru toți, copacul acesta, sub care se adăposteau fiarele câmpului și printre ale cărui ramuri își făceau cuib păsările cerului,
22. ești tu, împărate, care ai ajuns mare și puternic. Măreția ta a crescut și s-a înălțat până la cer, iar stăpânirea ta s-a întins până la marginile pământului.
23. Cât privește străjerul sfânt pe care împăratul l-a văzut coborând din ceruri și zicând: «Retezați copacul și distrugeți-l! Lăsați-i doar trunchiul cu rădăcinile lui în pământ și prindeți-l cu legături de fier și aramă în iarba câmpului, ca să fie udat de roua cerului și să-i fie partea la un loc cu fiarele câmpului, până când vor trece peste el șapte vremuri!»,
24. iată care este interpretarea, împărate, și iată care este hotărârea Celui Preaînalt, care se va împlini cu privire la stăpânul meu, împăratul:
25. te vor izgoni dintre oameni și vei locui la un loc cu fiarele câmpului; te vor hrăni cu iarbă ca pe boi și te vor lăsa să fii udat de roua cerului. Vor trece șapte vremuri peste tine până când vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că El o dă cui vrea.
26. Cu privire la faptul că au spus să lase trunchiul copacului cu rădăcinile lui, înseamnă că împărăția ta va fi păstrată pentru tine până când vei recunoaște stăpânirea Cerului.
27. De aceea, împărate, primește sfatul meu: pune capăt păcatelor tale, făcând dreptate, și încetează cu nelegiuirile tale, fiind îndurător cu cei săraci! Și poate că ți se va prelungi bunăstarea!
28. Toate s-au împlinit întocmai cu împăratul Nebucadnețar.
29. După douăsprezece luni, în timp ce se plimba pe acoperișul palatului împărătesc din Babilon,
30. împăratul a zis: «Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care l-am construit eu ca reședință împărătească, prin măreția puterii mele și pentru gloria maiestății mele?»
31. Nici nu ieșiseră bine cuvintele acestea din gura împăratului, că un glas s-a coborât din cer, zicând: «Iată ce se poruncește cu privire la tine, împărate Nebucadnețar: ‘Împărăția îți este luată.
32. Te vor izgoni dintre oameni și locuința ta va fi la un loc cu fiarele câmpului! Te vor hrăni cu iarbă ca pe boi și vor trece șapte vremuri peste tine, până când vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că El o dă cui vrea.’»
33. Chiar în clipa aceea s-a și împlinit cuvântul rostit împotriva lui Nebucadnețar. El a fost alungat dintre oameni și a mâncat iarbă ca boii. Trupul lui a fost udat de roua cerului, până când i-a crescut părul ca penele vulturului și unghiile – ca ghearele păsărilor.
34. Când s-au împlinit zilele, eu, Nebucadnețar, mi-am ridicat ochii spre cer și mi-am recăpătat judecata. L-am binecuvântat pe Cel Preaînalt, L-am lăudat și L-am slăvit pe Cel Veșnic Viu. Stăpânirea Lui este o stăpânire veșnică, iar Împărăția Lui dăinuie din generație în generație.
35. Toți locuitorii pământului sunt socotiți ca un nimic; El face ce vrea cu oștirea cerurilor și cu locuitorii pământului. Nu există nimeni care să-L poată opri sau care să-I poată zice: «Ce faci?»
36. Atunci mi-am recăpătat judecata și mi-au fost date înapoi gloria împărăției mele, măreția și strălucirea mea. Sfetnicii și nobilii mei m-au căutat din nou și am fost pus iarăși la conducerea împărăției mele, iar măreția dinainte a sporit și mai mult.
37. Acum dar eu, Nebucadnețar, Îl laud, Îl înalț și Îl slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte și El poate să-i smerească pe cei ce umblă în mândrie.“