Capitolele

  1. 1
  2. 2
  3. 3
  4. 4
  5. 5
  6. 6
  7. 7
  8. 8
  9. 9
  10. 10
  11. 11
  12. 12
  13. 13
  14. 14
  15. 15
  16. 16
  17. 17
  18. 18
  19. 19
  20. 20
  21. 21
  22. 22
  23. 23
  24. 24

Vechiul Testament

Noul Testament

2 Samuel 24 Noua Traducere în limba Română (NTR)

David face numărătoarea poporului

1. Domnul s-a aprins de mânie din nou împotriva lui Israel și l-a stârnit pe David împotriva lor, spunându-i: „Du-te și fă numărătoarea lui Israel și a lui Iuda!“

2. Regele le-a zis lui Ioab și conducătorilor oștirii care erau cu el: – Mergeți prin toate semințiile lui Israel, de la Dan și până la Beer-Șeba, și faceți numărătoarea poporului ca să știu la cât se ridică numărul lui!

3. Dar Ioab i-a zis regelui: – Domnul, Dumnezeul tău, să înmulțească poporul de o sută de ori mai mult și fie ca stăpânul meu, regele, să vadă cu ochii săi lucrul acesta! Dar de ce dorește stăpânul meu, regele, să facă acest lucru?

4. Însă porunca regelui dată lui Ioab și conducătorilor oștirii a rămas de neclintit. Prin urmare Ioab și conducătorii oștirii au plecat de la rege ca să facă numărătoarea lui Israel.

5. După ce au trecut Iordanul și-au așezat tabăra la Aroer, la sud de cetate, în mijlocul unei vâlcele. După aceea, au traversat teritoriul Gad înspre Iazer.

6. Au ajuns în Ghilad și în teritoriul lui Tahtim-Hodși, apoi la Dan-Iaan și prin împrejurimi până înspre Sidon.

7. Au ajuns până la cetatea Tir și în toate cetățile hiviților și ale canaaniților, apoi s-au îndreptat înspre Beer-Șeba, în partea de sud a lui Iuda.

8. Au străbătut astfel toată țara și, după nouă luni și douăzeci de zile, s-au întors la Ierusalim.

9. Ioab i-a dat regelui numărul bărbaților din popor: în Israel erau opt sute de mii de bărbați în stare să meargă la război, iar în Iuda – cinci sute de mii.

Pedeapsa DOMNULUI

10. David s-a simțit mustrat în cugetul lui după ce făcuse numărătoarea poporului. El I-a zis Domnului : „Am săvârșit un mare păcat prin ceea ce am făcut! Însă acum Doamne, iartă, Te rog, nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat întru totul ca un nebun!“

11. În dimineața următoare, când David s-a trezit, Cuvântul Domnului a venit la profetul Gad, văzătorul lui David, spunându-i:

12. „Du-te și spune-i lui David: «Așa vorbește Domnul : ‘Trei nenorociri îți pun înainte! Alege una dintre ele și cu aceea te voi lovi!’»“

13. Gad a venit la David și l-a înștiințat spunându-i: – Ce alegi? Șapte ani de foamete în țară, trei luni în timpul cărora să fugi dinaintea dușmanilor tăi, și ei să te urmărească sau trei zile în timpul cărora molima să fie în țară? Acum gândește-te și vezi ce trebuie să răspund Celui Ce m-a trimis!

14. – Sunt într-o mare strâmtorare, i-a răspuns David lui Gad. Mai bine să cădem în mâna Domnului , căci mila Lui este nemărginită, decât să cad în mâinile oamenilor!

15. Domnul a trimis molima în Israel, începând din acea dimineață și până la încheierea timpului hotărât. De la Dan și până la Beer-Șeba au murit din popor șaptezeci de mii de oameni.

16. În timp ce îngerul avea mâna întinsă spre Ierusalim și-l distrugea, Domnului I-a părut rău pentru acel dezastru și i-a zis îngerului care distrugea poporul: „Destul! Retrage-ți mâna!“ Îngerul Domnului era lângă aria iebusitului Aravna.

17. Văzându-l pe îngerul care lovea poporul, David I-a zis Domnului : „Iată că eu am păcătuit! Eu am săvârșit nelegiuirea! Dar oile acestea, ce au făcut oare? Te rog, lasă mâna Ta să fie numai împotriva mea și împotriva familiei mele!“

David zidește un altar

18. Gad a venit la David în acea zi și i-a zis: – Du-te și ridică-I Domnului un altar pe aria iebusitului Aravna!

19. David s-a dus și a făcut după cuvântul pe care Domnul îl poruncise prin Gad.

20. Aravna s-a uitat și l-a văzut pe rege și pe slujitorii săi, venind înspre el. El a ieșit din arie și s-a plecat cu fața la pământ înaintea regelui.

21. El l-a întrebat: – De ce a venit stăpânul meu, regele, la slujitorul său? – Doresc să-ți cumpăr aria, i-a răspuns David, pentru a zidi aici un altar Domnului ca astfel urgia care s-a abătut asupra poporului să înceteze.

22. – Stăpânul meu, regele, poate să ia și să aducă ca jertfă tot ceea ce dorește, i-a zis Aravna lui David. Aici sunt și boii pentru arderea de tot, iar uneltele de treierat și jugul vor ține loc de lemne.

23. Toate acestea, o, rege, Aravna i le dă regelui. Apoi a mai zis: Fie ca Domnul, Dumnezeul tău, să te primească!

24. Regele însă i-a zis lui Aravna: – Nu așa! Vreau s-o cumpăr de la tine, plătindu-ți! Nu voi aduce Domnului meu arderi de tot care să nu mă coste nimic! Astfel, David a cumpărat aria și boii cu cincizeci de șecheli de argint.

25. Apoi David a zidit acolo un altar Domnului și I-a adus arderi de tot și jertfe de pace. Domnul a răspuns astfel rugăciunilor făcute pentru țară, iar urgia care era peste Israel a fost oprită.