1. Îndată ce a trecut de vârful muntelui, pe David l-a întâmpinat Țiba, slujitorul lui Mefiboșet. Acesta avea cu el o pereche de măgari încărcați cu două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de turte de smochine și un burduf de vin.
2. Regele l-a întrebat: – Ce vrei să faci cu aceste lucruri? – Măgarii, a răspuns Țiba, sunt pentru familia regelui, ca să-i călărească; pâinile și turtele sunt pentru hrana tinerilor, iar vinul este pentru potolirea setei celor ce vor fi istoviți în pustie.
3. – Nepotul stăpânului tău unde este? l-a mai întrebat regele. – A rămas în Ierusalim, i-a răspuns Țiba, pentru că a zis: „Astăzi, Casa lui Israel îmi va da înapoi regatul bunicului meu.“
4. Atunci regele i-a zis: – Tot ce aparținuse lui Mefiboșet este acum al tău. – Mă închin înaintea ta, i-a zis Țiba. Fie să găsesc bunăvoință la stăpânul meu, regele.
5. În timp ce regele David se apropia de Bahurim, din cetate a ieșit un bărbat care a început să blesteme. Numele lui era Șimei, fiul lui Ghera, din clanul lui Saul.
6. Acesta a început să arunce cu pietre în David și în toți slujitorii regelui David, în timp ce întreaga oștire și toți vitejii se aflau la dreapta și la stânga regelui.
7. Blestemându-l pe David, Șimei striga: – Pleacă! Pleacă, om al sângelui și nelegiuit ce ești!
8. Domnul a întors asupra ta tot sângele pe care l-ai vărsat în familia lui Saul, căruia i-ai luat domnia. Astfel că Domnul i-a dat domnia fiului tău Absalom, iar tu ești nenorocit, căci ești un om al sângelui.
9. Abișai, fiul Țeruiei, i-a zis regelui: – Cum îndrăznește acest câine mort să-l blesteme pe stăpânul meu, regele? Dă-mi voie să mă duc și să-i retez capul!
10. – Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Țeruiei? a zis regele. Dacă blestemă, este pentru că Domnul i-a zis: „Blestemă-l pe David!“ Cine-i va zice deci: „De ce faci lucrul acesta?“
11. Apoi David le-a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi: – Propriul meu fiu caută să-mi ia viața. Cu atât mai mult, acum, acest beniamit! Lăsați-l să blesteme pentru că Domnul i-a spus s-o facă!
12. Poate că Domnul va privi spre necazul meu și îmi va face bine în schimbul blestemului său de astăzi.
13. David și oamenii săi și-au continuat drumul, în timp ce Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, blestemând și aruncând pietre și praf după acesta.
14. În cele din urmă, David și toți cei care-l însoțeau au ajuns istoviți la un loc anume și s-au odihnit acolo.
15. Între timp, Absalom și toți israeliții care-l însoțeau, au ajuns la Ierusalim; împreună cu el era și Ahitofel.
16. Ajungând la Ierusalim, architul Hușai, prietenul lui David, s-a înfățișat înaintea lui Absalom, zicându-i: – Trăiască regele! Trăiască regele!
17. – Aceasta este loialitatea pe care o ai față de prietenul tău? l-a întrebat Absalom. De ce nu te-ai dus împreună cu prietenul tău?
18. – Pentru că, i-a răspuns Hușai, voi fi de partea celui pe care l-a ales Domnul , acest popor și toți israeliții. Cu acela voi rămâne.
19. De altfel, cui ar trebui să-i slujesc? Oare nu fiului său? Cum l-am slujit pe tatăl tău, așa îți voi sluji și ție.
20. Atunci Absalom i-a poruncit lui Ahitofel: – Sfătuiți-vă împreună! Ce avem de făcut?
21. – Intră la țiitoarele tatălui tău, pe care el le-a lăsat să îngrijească de palat! i-a zis Ahitofel. În felul acesta tot Israelul va afla că te-ai făcut urât regelui și astfel toți cei ce sunt de partea ta se vor întări.
22. Au întins, așadar, un cort pentru Absalom pe acoperiș, iar acesta a intrat la țiitoarele tatălui său sub privirea întregului Israel.
23. În acea vreme, sfatul pe care îl dădea Ahitofel avea aceeași autoritate ca și când cineva L-ar fi întrebat pe Dumnezeu. Așa erau toate sfaturile pe care le dădea Ahitofel atât lui David, cât și lui Absalom.