1. David I-a dedicat Domnului cuvintele acestui cântec în ziua în care Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor dușmanilor lui și din mâna lui Saul.
2. El a zis: „ Domnul este stânca mea, fortăreața mea și izbăvitorul meu!
3. Dumnezeu este stânca mea în Care mă adăpostesc, scutul meu, cornul mântuirii mele, întăritura mea, scăparea mea și mântuitorul meu! Tu mă scapi de asuprire!
4. Eu Îl chem în ajutor pe Domnul , Care este vrednic de laudă, și sunt izbăvit de dușmanii mei.
5. Mă înfășuraseră valurile morții, mă copleșiseră șuvoaiele nimicirii!
6. Legăturile Locuinței Morților mă împresuraseră, mă prinseseră lațurile morții.
7. Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul , L-am chemat pe Dumnezeul meu. El mi-a ascultat glasul din Templul Său și strigătul meu a ajuns până la urechile Sale.
8. Atunci s-a zguduit și s-a cutremurat pământul, temeliile cerurilor s-au zgâlțâit, s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
9. Fum se ridica din nările Lui și foc mistuitor din gura Lui, cărbuni aprinși ieșeau din ea.
10. A aplecat cerurile și a coborât; nori negri erau sub picioarele Lui.
11. Călărea pe un heruvim și zbura; plutea pe aripile vântului.
12. Întunericul Și-l așternuse drept acoperământ, iar împrejurul Lui erau grămezi de ape și nori deși.
13. Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa ieșeau cărbuni aprinși.
14. Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Și-a făcut auzit glasul.
15. A aruncat săgeți, risipindu-i pe dușmani, a trimis fulgerul și i-a pus pe fugă.
16. La mustrarea Domnului , la suflarea nărilor Lui, s-au văzut albiile apelor și s-au descoperit temeliile lumii.
17. El S-a întins din înălțime și m-a apucat, m-a scos din apele cele mari,
18. m-a izbăvit de dușmanul meu cel puternic și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine.
19. Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu, dar Domnul mi-a fost sprijin.
20. El m-a scos la loc larg, m-a izbăvit pentru că El își găsește plăcerea în mine.
21. Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, mi-a făcut după curăția mâinilor mele,
22. căci am păzit căile Domnului și nu m-am făcut vinovat față de Dumnezeul meu;
23. toate judecățile Lui sunt înaintea mea și nu m-am depărtat de hotărârile Lui;
24. am fost fără pată înaintea Lui și m-am păzit de nelegiuire.
25. Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, după curăția mea înaintea ochilor Săi.
26. Cu cel credincios, Tu Te arăți credincios, cu cel drept, Tu Te arăți drept;
27. cu cel curat, Tu Te arăți curat, dar cu cel înșelător, Tu Te arăți împotrivitor.
28. Tu mântuiești poporul smerit, dar cu privirea Ta îl smerești pe cel trufaș.
29. Tu ești candela mea, Doamne! Domnul îmi luminează întunericul.
30. Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor, cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit.
31. Cât despre Dumnezeu, Calea Lui este desăvârșită, Cuvântul Domnului este încercat; El este un scut pentru toți cei ce se încred în El.
32. Cine este Dumnezeu în afară de Domnul? Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
33. Dumnezeu este cetățuia mea cea tareși El mi-a făcut desăvârșită calea.
34. El mi-a întărit picioarele ca ale ciutelor și m-a așezat pe înălțimi.
35. Îmi deprinde mâinile pentru luptă, astfel încât brațele mele întind arcul de aramă.
36. Tu îmi dai scutul mântuirii Tale și ajutorul Tău mă face mare.
37. Tu-mi lărgești calea sub pașii mei, ca să nu-mi alunece picioarele.
38. Îmi urmăresc dușmanii și-i nimicesc, nu mă întorc până nu-i prăpădesc.
39. Îi distrug și îi zdrobesc de nu se mai ridică; ei cad sub picioarele mele.
40. Tu mă încingi cu tărie pentru luptă și-i smerești pe vrăjmașii mei sub picioarele mele.
41. Tu faci ca dușmanii mei să fugă dinaintea mea și pe cei ce mă urăsc îi nimicesc.
42. Ei se uită în jur, dar nimeni nu-i izbăvește, strigă către Domnul , dar El nu le răspunde.
43. Îi pisez ca praful pământului, ca noroiul de pe ulițe îi zdrobesc, îi strivesc.
44. Tu mă scapi de învinuirile poporului meu, mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunosc îmi slujește.
45. Fiii străinului mă lingușesc; de îndată ce mă aud, mă ascultă.
46. Fiii străinului îngălbenesc și ies tremurând din fortărețele lor.
47. Domnul este viu! Binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!
48. Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună, Cel Care îmi supune popoare,
49. Cel Ce mă izbăvește de vrăjmașii mei. Tu mă ridici deasupra dușmanilor mei; Tu mă scapi de omul asupritor.
50. De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne , și voi cânta laudă Numelui Tău!
51. El dă mari izbăviri regelui Său și dă îndurare unsului Său, lui David și seminței lui în veac.“