1. Elisei a zis: Ascultați Cuvântul Domnului! Așa vorbește Domnul : „Mâine, pe vremea aceasta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de făină cu un șechel și două măsuri de orz cu un șechel.“
2. Dar ofițerul pe brațul căruia se sprijinea regele i-a răspuns omului lui Dumnezeu: Nici dacă ar face Domnul ferestre în cer nu s-ar putea întâmpla un asemenea lucru. Vei vedea cu ochii tăi, i-a răspuns Elisei, dar tu nu vei mânca!
3. La intrarea porții erau patru leproși care au zis unul către altul: „De ce să stăm aici până vom muri?
4. Dacă ar fi să intrăm în cetate vom muri din cauza foametei din cetate. Dacă vom sta aici, de asemenea, vom muri. Veniți deci să ne predăm în tabăra arameilor. Dacă ne vor cruța vom trăi, iar dacă ne vor ucide vom muri.“
5. Și astfel, în amurg, ei s-au ridicat și s-au dus în tabăra arameilor. Dar când au ajuns la intrarea în tabără, au văzut că nu mai era nimeni acolo,
6. pentru că Domnul făcuse ca arameii să audă zgomot de cai și care, întocmai ca vuietul unei mari oștiri, și s-au gândit că regele lui Israel a plătit pe regii hitiților și pe monarhii egiptenilor ca să vină împotriva lor.
7. Astfel, în amurg, ei s-au ridicat și au fugit părăsindu-și corturile, caii și măgarii. Au lăsat tabăra așa cum era și au fugit ca să-și scape viața.
8. Când au ajuns la intrarea în tabără, acești leproși au pătruns într-un cort. După ce au mâncat și au băut, au luat de acolo argint, aur și haine. Pe urmă s-au dus și le-au ascuns. S-au întors și au intrat într-un alt cort; au luat din el câteva lucruri, după care s-au dus și le-au ascuns.
9. În cele din urmă și-au zis unul altuia: „Nu este bine ce facem! Ziua aceasta este o zi a veștilor bune. Dacă vom tăcea și vom aștepta până în zori, vom fi pedepsiți. Să mergem și să anunțăm la palat!“
10. Au venit deci, au chemat străjerii de la poarta cetății și le-au zis: „Noi am intrat în tabăra arameilor și am văzut că nu era nimeni; nu se auzea nici un glas de om, ci erau doar cai și măgari legați, iar corturile erau la locul lor.“
11. Atunci străjerii au strigat și au dat de știre la palat.
12. Regele s-a trezit în toiul nopții și le-a zis slujitorilor săi: Vă voi spune ce vor să ne facă arameii. Știind că suntem înfometați, au ieșit din tabără și s-au ascuns în câmpie, zicând: „Când vor ieși din cetate, îi vom prinde vii și vom intra în cetate!“
13. Unul dintre slujitorii lui i-a răspuns: Dă-ne voie să luăm cinci cai din cei care au mai rămas în cetate. Dacă vor rămâne aici, li se va întâmpla același lucru care i se întâmplă acum întregii mulțimi a lui Israel, adică vor pieri așa cum piere toată mulțimea lui Israel. Să trimitem deci și să vedem ce s-a întâmplat.
14. Au luat două care cu caii lor și regele i-a trimis pe urmele oștirii Aramului, spunându-le: „Duceți-vă și vedeți ce s-a întâmplat.“
15. Au mers pe urma lor până la Iordan și iată că tot drumul era plin cu haine și cu lucruri pe care le aruncaseră arameii în goana lor. Mesagerii s-au întors și l-au înștiințat pe rege.
16. Apoi poporul a ieșit și a jefuit tabăra arameilor. O măsură de făină a ajuns să se vândă cu un șechel, iar două măsuri de orz – cu un șechel, după Cuvântul Domnului.
17. Regele încredințase paza porții ofițerului pe mâna căruia se sprijinea, dar acesta a murit călcat în picioare de poporul de la poartă, după cuvântul rostit de omul lui Dumnezeu când venise regele la el.
18. S-a împlinit întocmai cum i-a profețit omul lui Dumnezeu regelui, când a zis: „Mâine, pe vremea aceasta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de făină cu un șechel și două măsuri de orz cu un șechel.“
19. Atunci ofițerul regelui îi spusese omului lui Dumnezeu: „Nici dacă ar face Domnul ferestre în cer nu s-ar putea întâmpla un asemenea lucru.“ Iar omul lui Dumnezeu îi răspunsese: „Vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din ele.“
20. Și într-adevăr așa i s-a și întâmplat! Poporul l-a călcat în picioare la poartă și el a murit.