1. Poporul lui Iuda l-a luat pe Uzia, care era în vârstă de șaisprezece ani și l-a făcut rege în locul tatălui său, Amația.
2. Uzia a rezidit Elatul și l-a readus sub stăpânirea lui Iuda, după ce regele Amația s-a culcat alături de părinții săi.
3. Uzia era în vârstă de șaisprezece ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de cincizeci și doi de ani. Mama lui se numea Iecolia și era din Ierusalim.
4. El a făcut ce este drept înaintea Domnului , tot așa cum făcuse tatăl său, Amația.
5. El L-a căutat pe Dumnezeu în timpul vieții lui Zaharia, cel care îl instruia în frica de Dumnezeu. Cât timp l-a căutat pe Domnul , Dumnezeu i-a dat izbândă.
6. Când a ieșit la luptă împotriva filistenilor, el a dărâmat zidurile cetății Gat, zidurile cetății Iabne, precum și zidurile cetății Așdod, după care a zidit cetăți în apropiere de Așdod și pe întregul teritoriu al filistenilor.
7. Dumnezeu l-a ajutat împotriva filistenilor, împotriva arabilor care locuiau la Gur-Baal și împotriva meuniților.
8. Amoniții i-au plătit tribut lui Uzia. I s-a dus faima până la hotarul Egiptului, pentru că ajunsese foarte puternic.
9. Uzia a zidit turnuri în Ierusalim, la Poarta Unghiului, la Poarta Văii și la contrafortul din unghiul zidului și le-a întărit.
10. A zidit turnuri în pustie și a săpat multe fântâni, căci avea vite numeroase atât în zona deluroasă, cât și în câmpie. El avea plugari și vieri în regiunea muntoasă și în văile fertile, căci îi plăcea să lucreze pământul.
11. Uzia avea o oștire care purta războiul și care ieșea la luptă pe divizii, după numărătoarea făcută de scribul Ieiel și de dregătorul Maaseia, sub îndrumarea lui Hanania, una dintre căpeteniile regelui.
12. Numărul total al căpeteniilor de familii, al războinicilor viteji, era de două mii șase sute.
13. Sub comanda lor, se afla oștirea alcătuită din trei sute șapte mii cinci sute debărbați care purtau războiul prin puterea armelor, ajutându-l pe rege împotriva dușmanului.
14. Uzia a dotat toată oștirea cu scuturi, lănci, coifuri, platoșe, arcuri și praștii.
15. A făcut la Ierusalim niște mașinării inventate de un meșter, care aveau să fie așezate pe turnuri și pe colțuri pentru a arunca cu săgeți și cu pietre mari. Lui Uzia i s-a dus faima până departe, căci a fost ajutat în chip minunat, până a ajuns puternic.
16. Dar când a ajuns puternic, i s-a îngâmfat inima spre pierzarea lui. El I-a fost necredincios Domnului, Dumnezeul lui, și a intrat în Templul Domnului ca să ardă tămâie pe altarul tămâierii.
17. Preotul Azaria a intrat după el, însoțit fiind de optzeci de bărbați curajoși, dintre preoții Domnului.
18. Ei au stat împotriva regelui Uzia, zicându-i: „Uzia, nu-ți este îngăduit să aduci tămâie Domnului! Doar preoții, urmașii lui Aaron, au fost sfințiți ca să aducă tămâie! Ieși din Lăcaș! Pentru că ai fost necredincios, nu vei mai avea parte de cinste de la Domnul Dumnezeu!“
19. Uzia, care avea deja în mână cădelnița pentru tămâiere, s-a înfuriat. În momentul în care s-a înfuriat pe preoți, i-a apărut lepră pe frunte, chiar acolo, în prezența preoților, în Casa Domnului , lângă altarul tămâierii.
20. Când preotul conducător Azaria și ceilalți preoți s-au întors spre el, au văzut că avea lepră pe frunte, astfel că l-au scos în grabă de acolo. De altfel, el însuși s-a grăbit să iasă, căci îl lovise Domnul.
21. Regele Uzia a rămas lepros până în ziua morții lui. Pentru că era lepros, el a fost îndepărtat de la Casa Domnului și a locuit într-o casă izolată. Cel care supraveghea palatul regelui și judeca poporul țării era fiul său Iotam.
22. Celelalte fapte ale lui Uzia, de la început până la sfârșit, au fost scrise de profetul Isaia, fiul lui Amoț.
23. Uzia s-a culcat alături de părinții săi și a fost înmormântat alături de părinții săi, în ogorul de înmormântare care aparținea regilor, deoarece spuneau: „A fost lepros.“ Și în locul lui a domnit fiul său Iotam.