Capitolele

  1. 1
  2. 2
  3. 3
  4. 4
  5. 5
  6. 6
  7. 7
  8. 8
  9. 9
  10. 10
  11. 11
  12. 12
  13. 13
  14. 14
  15. 15
  16. 16
  17. 17
  18. 18
  19. 19
  20. 20
  21. 21
  22. 22
  23. 23
  24. 24
  25. 25
  26. 26
  27. 27
  28. 28
  29. 29
  30. 30
  31. 31
  32. 32
  33. 33
  34. 34
  35. 35
  36. 36

Vechiul Testament

Noul Testament

2 Cronici 25 Noua Traducere în limba Română (NTR)

Domnia lui Amația peste Iuda

1. Amația era în vârstă de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și nouă de ani. Mama lui se numea Iehoadin și era din Ierusalim.

2. El a făcut ce este bine înaintea Domnului , dar totuși nu din toată inima.

3. După ce și-a întărit domnia, el i-a omorât pe slujitorii care-l uciseseră pe tatăl său, regele.

4. Totuși pe fiii lor el nu i-a omorât din pricina a ceea ce este scris în Lege, în Cartea lui Moise, unde Domnul poruncește: „Să nu-i omori pe părinți pentru copii și nici pe copii pentru părinți, ci fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui.“

5. Amația i-a strâns pe cei din Iuda, a așezat tot poporul lui Iuda și al lui Beniamin după familiile lor, potrivit căpeteniilor peste mii și căpeteniilor peste sute și i-a numărat pe cei de la douăzeci de ani în sus. Astfel, a găsit trei sute de mii de oameni aleși, în stare să iasă la luptă și să mânuiască lancea și scutul.

6. El a mai tocmit o sută de mii de războinici viteji din Israel cu o sută de talanți de argint.

7. Dar un om al lui Dumnezeu a venit la rege și i-a zis: – Nu lua cu tine oștirea lui Israel, căci Domnul nu este cu Israel, nu este cu toți acești fii ai lui Efraim!

8. Căci, chiar dacă te vei duce și vei fi curajos în luptă, Dumnezeu va face să te prăbușești înaintea dușmanului, pentru că El are putere să ajute, dar și să prăbușească.

9. Amația l-a întrebat pe omul lui Dumnezeu: – Dar cum rămâne cu cei o sută de talanți pe care i-am dat cetei lui Israel? Omul lui Dumnezeu i-a răspuns: – Domnul poate să-ți dea mult mai mult decât atât.

10. Amația și-a despărțit oamenii de ceata venită din Efraim, după care a trimis ceata acasă. Ei s-au mâniat foarte tare pe cei din Iuda și s-au întors acasă înfuriați.

11. Amația s-a pregătit și și-a condus poporul, mergând în Valea Sării, unde au omorât zece mii de oameni din Seir.

12. Cei din Iuda au capturat de vii zece mii de bărbați pe care i-au urcat pe vârful unei stânci, de unde i-au prăvălit, astfel încât toți au fost zdrobiți.

13. Între timp ceata pe care Amația o trimisese înapoi și nu o lăsase să meargă cu ei la luptă, invadase cetățile lui Iuda, din Samaria și până la Bet-Horon, ucigând trei mii de oameni și luând o pradă mare.

14. După ce s-a întors de la înfrângerea edomiților, Amația a adus zeii poporului din Seir și i-a pus ca zei ai săi. El se închina înaintea lor și aducea tămâie pentru ei.

15. Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Amația și i-a trimis un profet care i-a spus astfel: – De ce ai întrebat pe zeii care nu și-au putut izbăvi propriul popor din mâna ta?

16. În timp ce acesta vorbea, regele i-a zis: – Te-am pus eu să fii sfetnicul regelui? Încetează! Sau vrei să te lovesc? Profetul s-a oprit, dar a mai adăugat: – Știu acum că Dumnezeu a hotărât să te nimicească, pentru că ai făcut lucrul acesta și nu ai ascultat de sfatul meu.

17. După ce s-a sfătuit, Amația, regele lui Iuda, a trimis niște soli la Iehoaș, fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel, zicându-i: – Vino să ne confruntăm!

18. Dar Iehoaș, regele lui Israel, i-a răspuns lui Amația, regele lui Iuda, astfel: – Spinul din Liban a trimis un sol să-i spună cedrului din Liban: „Dă-o pe fiica ta de soție fiului meu!“ Imediat însă animalele sălbatice au trecut pe acolo și au călcat spinul în picioare.

19. Tu zici: „Iată, am învins Edomul!“ Și de aceea ți s-a înălțat inima, mândrindu-te. Rămâi mai bine acasă! De ce să stârnești o nenorocire care ar duce la căderea ta și a lui Iuda?“

20. Amația însă nu a ascultat, fiindcă Dumnezeu hotărâse să-i dea pe cei din Iuda în mâna lui Iehoaș, deoarece căutaseră pe zeii Edomului.

21. Prin urmare, Iehoaș, regele lui Israel, a pornit la atac. El și Amația, regele lui Iuda, s-au confruntat la Bet-Șemeș, în Iuda.

22. Iuda a fost învins de Israel și fiecare om a fugit acasă.

23. Iehoaș, regele lui Israel, l-a prins pe Amația, regele lui Iuda, fiul lui Ioaș, fiul lui Ahazia, la Bet-Șemeș și l-a adus la Ierusalim. Apoi a spart zidul Ierusalimului de la Poarta Efraim până la Poarta Unghiului, pe o lungime de patru sute de coți.

24. A luat tot aurul și argintul, împreună cu toate obiectele pe care le-a găsit în Casa lui Dumnezeu, aflate în grija lui Obed-Edom și a golit vistieriile palatului regelui. A luat și prizonieri, după care s-a întors în Samaria.

25. Amația, fiul lui Ioaș, regele lui Iuda, a mai trăit încă cincisprezece ani după moartea lui Iehoaș, fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel.

26. Celelalte fapte ale lui Amația, de la început până la sfârșit, nu sunt scrise oare în „Cartea regilor lui Iuda și ai lui Israel?“

27. De când Amația s-a depărtat de Domnul , slujitorii lui au pus la cale un complot împotriva lui la Ierusalim. El a fugit la Lachiș, dar ei au trimis după el oameni care l-au omorât acolo.

28. L-au adus pe cai și l-au înmormântat alături de părinții săi în Cetatea lui David.