1. Au venit și au spus lui Ioab: „Iată că împăratul plînge și se jălește din pricina lui Absalom.“
2. Și în ziua aceea, biruința s’a prefăcut în jale pentru tot poporul, căci în ziua aceea, poporul auzea zicîndu-se: „Împăratul este mîhnit din pricina fiului său.“
3. În aceeaș zi, poporul a intrat în cetate pe furiș, ca niște oameni rușinați că au fugit din luptă.
4. Împăratul își acoperise fața, și striga în gura mare: „Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu.“
5. Ioab a intrat în odaia unde era împăratul, și a zis: „Tu acoperi azi de rușine fața tuturor slujitorilor tăi, cari au scăpat azi viața ta, a fiilor tăi și a fetelor tale, a nevestelor tale și a țiitoarelor tale.
6. Tu iubești pe ceice te urăsc, și urăști pe ceice te iubesc, căci arăți azi că pentru tine nu sînt nici căpetenii nici slujitori; și văd acum că, dacă ar trăi Absalom și noi toți am fi murit în ziua aceasta, lucrul acesta ți-ar fi plăcut.
7. Scoală-te dar, ieși și vorbește după inima slujitorilor tăi! Căci jur pe Domnul că, dacă nu ieși să te arăți, nu va rămînea un om cu tine în noaptea aceasta; și aceasta va fi o nenorocire mai rea pentru tine decît toate nenorocirile cari ți s’au întîmplat din tinereță pînă acum.“
8. Atunci împăratul s’a sculat, și a șezut la poartă. Au spus tot poporului: „Iată că împăratul stă la poartă.“ Și tot poporul a venit înaintea împăratului.$Însă Israel fugise, fiecare în cortul lui.
9. Și în toate semințiile lui Israel, tot poporul se certa, zicînd: „Împăratul ne-a izbăvit din mîna vrăjmașilor noștri, el ne-a scăpat din mîna Filistenilor; și acum a trebuit să fugă din țară dinaintea lui Absalom.
10. Și Absalom, pe care-l unsesem să domnească peste noi, a murit în bătălie: de ce nu puneți o vorbă pentru întoarcerea împăratului?“
11. La rîndul său, împăratul David a trimes să spună preoților Țadoc și Abiatar: „Vorbiți bătrînilor lui Iuda, și spuneți-le: «Pentruce ați fi voi cei din urmă pentru întoarcerea împăratului în casa lui?» – Căci ce se spunea în tot Israelul ajunsese pînă la împărat. –
12. Voi sînteți frații mei, sînteți os din oasele mele și carne din carnea mea; pentruce ați fi voi cei din urmă pentru aducerea împăratului înapoi?
13. Și lui Amasa spuneți-i așa: «Nu ești tu oare os din oasele mele și carne din carnea mea? Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă nu vei fi înaintea mea pentru totdeauna căpetenia oștirii în locul lui Ioab!“
14. David a înmuiat inima tuturor celor din Iuda, de parcă ar fi fost un singur om; și au trimes să spună împăratului: „Întoarce-te, tu și toți slujitorii tăi.“
15. Împăratul s’a întors, și a ajuns pînă la Iordan. Și Iuda s’a dus la Ghilgal, ca să iasă înaintea împăratului, și să-l facă să treacă Iordanul.
16. Șimei, fiul lui Ghera, Beniamitul, care era din Bahurim, s’a grăbit să se pogoare cu cei din Iuda înaintea împăratului David.
17. Avea cu el o mie de oameni din Beniamin, și pe Țiba, mai marele casei lui Saul, și pe cei cincisprezece fii și pe cei douăzeci de robi ai lui Țiba. Au trecut Iordanul în fața împăratului.
18. Luntrea, pusă la îndemîna împăratului, tocmai pornise ca să-i treacă și casa dincolo; și în clipa cînd era să treacă împăratul Iordarnul, Șimei, fiul lui Ghera, s’a închinat înaintea lui.
19. Și a zis împăratului: „Să nu țină seamă domnul meu de nelegiuirea mea, să uite că robul tău l-a ocărît în ziua cînd împăratul, domnul meu, ieșea din Ierusalim, și să nu țină seamă împăratul de lucrul acesta!
20. Căci robul tău mărturisește că a păcătuit. Și iată, vin astăzi, cel dintîi din toată casa lui Iosif, înaintea împăratului, domnul meu.“
21. Atunci Abișai, fiul Țeruiei, a luat cuvîntul, și a zis: „Nu trebuie oare să moară Șimei pentrucă a blestemat pe unsul Domnului?“
22. Dar David a zis: „Ce am eu cu voi, fiii Țeruiei, și pentruce vă arătați astăzi protivnicii mei? Astăzi să se omoare oare vreun om în Israel? Nu știu eu că împărățesc azi peste Israel?“
23. Și împăratul a zis lui Șimei: „Nu vei muri!“ Împăratul i-a jurat că nu-l va omorî.
24. Mefiboșet, fiul lui Saul, s’a pogorît și el înaintea împăratului. Nu-și îngrijise nici picioarele, nici barba, nici nu-și spălase hainele, din ziua cînd plecase împăratul pînă în ziua cînd se întorcea în pace.
25. Cînd s’a dus înaintea împăratului la Ierusalim, împăratul i-a zis: „Pentruce n’ai venit cu mine, Mefiboșet?“
26. Și el a răspuns: „Împărate, domnul meu, slujitorul meu m’a înșelat, căci robul tău, care este olog, zisese: «Voi pune șaua pe măgar, voi încăleca pe el, și voi merge cu împăratul.»
27. Și el a înegrit pe robul tău la domnul meu împăratul. Dar domnul meu împăratul este ca un înger al lui Dumnezeu. Fă ce vei crede.
28. Căci toți cei din casa tatălui meu au fost niște oameni vrednici de moarte înaintea împăratului domnul meu; și totuș, tu ai pus pe robul tău în rîndul celor ce mănîncă la masă cu tine. Ce drept mai pot avea eu, și ce am să cer eu împăratului?“
29. Împăratul i-a zis: „Ce mai vorbești atîta? Am spus: «Tu și Țiba, veți împărți pămînturile.“
30. Și Mefiboșet a zis împăratului: „Să ia chiar totul, căci împăratul domnul meu se întoarce în pace acasă.“
31. Barzilai, Galaaditul, s’a pogorît din Roghelim, și a trecut Iordanul împreună cu împăratul, ca să-l petreacă pînă dincolo de Iordan.
32. Barzilai era foarte bătrîn, în vîrstă de optzeci de ani. El îngrijise de împărat în timpul șederii lui la Mahanaim, căci era un om foarte bogat.
33. Împăratul a zis lui Barzilai: „Vino cu mine, și te voi hrăni la mine în Ierusalim.“
34. Dar Barzilai a răspuns împăratului: „Cîți ani voi mai trăi, ca să mă sui cu împăratul la Ierusalim?
35. Eu sînt astăzi în vîrstă de optzeci de ani. Pot eu să mai cunosc ce este bun și ce este rău? Poate robul tău să mai aibă vreun gust pentru ce mănîncă și bea? Pot eu să mai aud glasul cîntăreților și cîntărețelor? Și pentru ce să mai fie robul tău o povară pentru domnul meu, împăratul?
36. Robul tău va merge puțin dincolo de Iordan cu împăratul. Dealtfel, pentru ce mi-ar face împăratul această binefacere?
37. Să se întoarcă robul tău, și să mor în cetatea mea, lîngă mormîntul tatălui meu și mamei mele! Dar iată că robul tău Chimham va trece cu împăratul, domnul meu; fă ce vei crede pentru el.“
38. Împăratul a zis: „Chimham să treacă împreună cu mine, și voi face pentru el ce vei vrea; tot ce vei dori dela mine, îți voi da!“
39. După ce tot poporul a trecut Iordanul și după ce l-a trecut și împăratul, împăratul a sărutat pe Barzilai, și l-a binecuvîntat. Și Barzilai s’a întors acasă.
40. Împăratul s’a îndreptat spre Ghilgal, însoțit de Chimham.Tot poporul lui Iuda și jumătate din poporul lui Israel petrecuse pe împărat dincolo de Iordan.
41. Dar toți bărbații lui Israel au venit la împărat, și i-au zis: „Pentruce te-au furat frații noștri, bărbații lui Iuda, și au trecut pe împărat peste Iordan, împreună cu casa lui, și cu toți oamenii lui David?“
42. Toți bărbații lui Iuda au răspuns bărbaților lui Israel: „Fiindcă împăratul ne este rudă; și ce ați găsit aici, ca să vă mîniați? Am trăit noi pe cheltuiala împăratului? Ne-a făcut el daruri?“
43. Și bărbații lui Israel au răspuns bărbaților lui Iuda: „Împăratul este de zece ori mai mult al nostru, și chiar la David avem mai mult drept decît voi. Pentruce ne-ați nesocotit? N’am fost noi cei dintîi cari am spus să se întoarcă împăratul nostru?“ Și bărbații lui Iuda au vorbit cu mai multă asprime decît bărbații lui Israel.