1. Ahitofel a zis lui Absalom: „Lasă-mă să aleg douăsprezece mii de oameni! Mă voi scula, și voi urmări pe David chiar în noaptea aceasta.
2. Îl voi lua pe neașteptate, cînd va fi obosit și va avea mînile slăbite, îl voi înspăimînta, și tot poporul care este cu el va fugi. Voi lovi numai pe împărat,
3. și voi aduce înapoi la tine pe tot poporul; moartea omului pe care-l urmărești va face ca toți să se întoarcă, și tot poporul va fi în pace.“
4. Cuvintele acestea au plăcut lui Absalom și tuturor bătrînilor lui Israel.
5. Dar Absalom a zis: „Chemați și pe Hușai, Architul, și să auzim și ce va zice el.“
6. Hușai a venit la Absalom, și Absalom i-a zis: „Iată cum a vorbit Ahitofel; trebuie să facem ce a zis el, sau nu? Spune tu!“
7. Hușai a răspuns lui Absalom: „De data aceasta, sfatul pe care ți l-a dat Ahitofel nu este bun.“
8. Și Hușai a zis: „Tu cunoști vitejia tatălui tău și a oamenilor lui; sînt înfuriați ca o ursoaică de pe cîmp, căreia i s’au răpit puii. Tatăl tău este un om de război, și nu va petrece noaptea cu poporul;
9. iată, acum, stă ascuns în vreo groapă sau în vreun alt loc. Și dacă, dela început, vor cădea unii subt loviturile lor, se va auzi îndată, și se va zice: «Poporul care urma pe Absalom a fost înfrînt!»
10. Atunci cel mai viteaz, chiar dacă ar fi avut o inimă de leu, se va înspăimînta; căci tot Israelul știe că tatăl tău este un viteaz, și că are niște viteji cu el.
11. Sfatul meu este dar ca tot Israelul să se strîngă la tine, dela Dan pînă la Beer-Șeba, o mulțime ca nisipul de pe marginea mării. Și tu însuți să mergi la luptă.
12. Dacă vom ajunge la el în vreun loc unde l-am găsi, vom cădea peste el cum cade roua pe pămînt; și nu va scăpa niciunul, nici el, nici vreunul din oamenii cari sînt cu el.
13. Dacă va fugi într’o cetate, tot Israelul va duce funii la cetatea aceea, și o vom trage în pîrîu, pînă cînd nu va mai rămînea nici o piatră în ea.“
14. Absalom și toți oamenii lui Israel au zis: „Sfatul lui Hușai, Architul, este mai bun decît sfatul lui Ahitofel.“ Dar Domnul hotărîse să nimicească bunul sfat al lui Ahitofel, ca să aducă nenorocirea peste Absalom.
15. Husai a zis preoților Țadoc și Abiatar: „Ahitofel a dat cutare și cutare sfat lui Absalom și bătrînilor lui Israel, și eu i-am sfătuit cutare și cutare lucru.
16. Acum trimeteți îndată știre lui David, și spuneți-i: «Nu sta noaptea în cîmpiile pustiei, ci du-te mai departe, ca nu cumva împăratul și tot poporul care este cu el să fie în primejdie să piară.»
17. Ionatan și Ahimaaț stăteau lîngă fîntîna Roguel. Slujnica venea și le aducea știri, iar ei se duceau să dea de veste împăratului David; căci nu îndrăzneau să se arate și să intre în cetate.
18. Dar odată i-a zărit un tînăr, și a spus lui Absalom. Ei au plecat amîndoi în grabă, și au ajuns la Bahurim, la casa unui om care avea o fîntînă în curte, și s’au pogorît în ea.
19. Femeia a luat o învelitoare, a întins-o peste gura fîntînii, și a împrăștiat urluială pe ea, ca să nu dea nimic de bănuit.
20. Slujitorii lui Absalom au intrat în casă la femeia acesta, și au zis: «Unde sînt Ahimaaț și Ionatan?» Femeia le-a răspuns: «Au trecut pîrîul». Au căutat, și negăsindu-i, s’au întors la Ierusalim.
21. După plecarea lor, Ahimaaț și Ionatan au ieșit din fîntînă, și s’au dus să dea de știre împăratului David. Au zis lui David: «Sculați-vă și grăbiți-vă de treceți apa, căci Ahitofel a plănuit cutare și cutare lucru împotriva voastră.»
22. David și tot poporul care era cu el s’au sculat și au trecut Iordanul; cînd se lumina de ziuă, nu rămăsese nici unul care să nu fi trecut Iordanul“.
23. Ahitofel, cînd a văzut că sfatul lui n’a fost urmat, a pus șaua pe măgar, și a plecat acasă în cetatea lui. Și-a pus casa în rînduială, și s’a spînzurat. Cînd a murit, l-au îngropat în mormîntul tatălui său.
24. David ajunsese la Mahanaim, cînd a trecut Absalom Iordanul, însoțit de toți bărbații lui Israel.
25. Absalom a pus pe Amasa în fruntea oștirii, în locul lui Ioab. Amasa era fiul unui om numit Itra, Israelitul, care intrase la Abigal, fata lui Nahaș și sora Țeruiei, mama lui Ioab.
26. Israel și Absalom au tăbărît în țara Galaadului.
27. Cînd a ajuns David la Mahanaim, Șobi, fiul lui Nahaș, din Raba fiilor lui Amon, Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar, și Barzilai Galaaditul, din Roghelim,
28. au adus paturi, lighene, vase de pămînt, grîu, orz, făină, grîu prăjit, bob, linte, uscături,
29. miere, unt, oi, și brînză de vacă. Au adus aceste lucruri lui David și poporului care era cu el, ca să mănînce; căci ziceau: „Poporul acesta trebuie să fi suferit de foame, de oboseală și de sete, în pustie.“