Capitolele

  1. 1
  2. 2
  3. 3
  4. 4
  5. 5
  6. 6
  7. 7
  8. 8
  9. 9
  10. 10
  11. 11
  12. 12
  13. 13
  14. 14
  15. 15
  16. 16
  17. 17
  18. 18
  19. 19
  20. 20
  21. 21
  22. 22
  23. 23
  24. 24

Vechiul Testament

Noul Testament

2 Samuel 18 Versiunea Dumitru Cornilescu (VDC)

1. David a numărat poporul care era cu el, și a pus peste ei căpetenii peste mii și căpetenii peste sute.

2. A pus o treime din popor supt porunca lui Ioab, o treime supt Abișai, fiul Țeruiei, fratele lui Ioab, și o treime subt Itai din Gat. Și împăratul a zis poporului: „Vreau să ies și eu împreună cu voi.“

3. Dar poporul a zis: „Să nu ieși! Căci dacă vom lua-o la fugă, luarea aminte nu se va îndrepta asupra noastră; și cînd vor cădea jumătate din noi, nu vor lua seama la noi; dar tu ești ca zece mii dintre noi, și acum este mai bine să ne vii în ajutor din cetate.“

4. Împăratul le-a răspuns: „Voi face ce credeți că este mai bine.“ Și împăratul a stat lîngă poartă, în timp ce tot poporul ieșea cu sutele și miile.

5. Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ioab, lui Abișai și lui Itai: „Pentru dragostea pe care o aveți față de mine, purtați-vă blînd cu tînărul Absalom!“ Și tot poporul a auzit porunca împăratului, dată tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom.

6. Poporul a ieșit în cîmp înaintea lui Israel, și bătălia a avut loc în pădurea lui Efraim.

7. Acolo, poporul lui Israel a fost bătut de slujitorii lui David, și a fost o mare înfrîngere în ziua aceea, ca douăzeci de mii de oameni.

8. Lupta s’a întins pe tot ținutul, și pădurea a mîncat mai mult popor în ziua aceea decît a mîncat sabia.

9. Absalom s’a pomenit în fața oamenilor lui David. Era călare pe un catîr. Catîrul a pătruns subt ramurile încîlcite ale unui mare stejar, și capul lui Absalom s’a prins de stejar; a rămas astfel spînzurat între cer și pămînt, și catîrul care era subt el a trecut înainte.

10. Un om, văzînd lucrul acesta, a venit și a spus lui Ioab: „Iată, am văzut pe Absalom spînzurat de un stejar.“

11. Și Ioab a zis omului care i-a adus știrea aceasta: „L-ai văzut! De ce dar nu l-ai tăiat pe loc? Ți-aș fi dat zece sicli de argint și un brîu.“

12. Dar omul acela a zis lui Ioab: „Chiar dacă aș cîntări în mîna mea o mie de sicli de argint, n’aș pune mîna pe fiul împăratului; căci noi am auzit următoarea poruncă pe care ți-a dat-o împăratul ție, lui Abișai și lui Itai: «Luați seama fiecare la tînărul Absalom!»

13. Și dacă l-ași fi omorît mișelește, nimic n’ar fi rămas ascuns împăratului, și tu însuți ai fi fost împotriva mea.“

14. Ioab a zis: „Nu voi zăbovi atîta cu tine!“ Și a luat trei săgeți în mînă, și le-a înfipt în inima lui Absalom, care era încă plin de viață în mijlocul stejarului.

15. Zece tineri, cari duceau armele lui Ioab, au înconjurat pe Absalom, l-au lovit și l-au omorît.

16. Ioab a sunat din trîmbiță; și poporul s’a întors, încetînd astfel să mai urmărească pe Israel, oprit de Ioab.

17. Au luat pe Absalom, l-au aruncat într’o groapă mare din mijlocul pădurii, și au pus peste el o grămadă foarte mare de petre. Tot Israelul a fugit, fiecare în cortul lui.

18. Pe cînd trăia, Absalom își ridicase un stîlp de aducere aminte în valea împăratului. Căci zicea: „N’am fii, prin cari să se poată păstra aducerea aminte a numelui meu.“ Și a pus numele său stîlpului, care și astăzi se numește stîlpul lui Absalom.

19. Ahimaaț, fiul lui Țadoc, a zis: „Lasă-mă, să dau fuga, și să duc împăratului vestea cea bună că Domnul i-a făcut dreptate, scăpîndu-l din mîna vrăjmașilor săi.“

20. Ioab i-a zis: „Nu tu ai să duci veștile azi; le vei duce într’o altă zi, dar nu astăzi; fiindcă fiul împăratului a murit.“

21. Și Ioab a zis lui Cuși: „Du-te și vestește împăratului ce ai văzut.“Cuși s’a închinat înaintea lui Ioab, și a dat fuga.

22. Ahimaaț, fiul lui Țadoc, a zis iarăș lui Ioab: „Orice s’ar întîmpla, lasă-mă să alerg după Cuși.“ Și Ioab a zis: „Pentruce vrei să alergi, fiule? Nu este o solie care-ți va fi de folos.“

23. „Orice s’ar întîmpla, vreau să alerg“, a zis din nou Ahimaaț. Și Ioab i-a zis: „Dă fuga!“ Ahimaaț a alergat pe drumul care duce în cîmpie, și a luat-o înaintea lui Cuși.

24. David ședea între cele două porți. Caraula s’a dus pe acoperișul porții spre zid; a ridicat ochii și s’a uitat. Și iată că un om alerga singur singurel.

25. Caraula a strigat, și a dat de știre împăratului. Împăratul a zis: „Dacă este singur, aduce vești.“ Și omul acela se apropia din ce în ce mai mult.

26. Caraula a văzut un alt om alergînd; a strigat la portar: „Iată un om aleargă singur singurel.“ Împăratul a zis: „Și el aduce vești.“

27. Caraula a zis: „Alergătura celui dintîi pare că e a lui Ahimaaț, fiul lui Țadoc.“ Și împăratul a zis: „Este un om de bine, și aduce vești bune.“

28. Ahimaaț a strigat, și a zis împăratului: „Este bine de tot!“ S’a închinat înaintea împăratului cu fața pînă la pămînt, și a zis: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care a dat în mînile noastre pe cei ce ridicau mîna împotriva domnului nostru împăratul.“

29. Împăratul a zis: „Tînărul Absalom este bine, sănătos?“ Ahimaaț a răspuns: „Am văzut o mare învălmășală, cînd a trimes Ioab pe slujitorul împăratului și pe mine, slujitorul tău: dar nu știu ce era.“

30. Și împăratul a zis: „Stai colea la o parte.“ Și Ahimaaț a stătut deoparte.

31. Îndată a sosit Cuși. Și a zis: „Să afle domnul meu, împăratul, vestea cea bună! Astăzi Domnul ți-a făcut dreptate, scăpîndu-te din mîna tuturor celor ce se ridicau împotriva ta.“

32. Împăratul a zis lui Cuși: „Tînărul Absalom este bine, sănătos?“ Cuși a răspuns: „Ca tînărul acesta să fie vrăjmașii domnului meu, împăratul, și toți cei ce se ridică împotriva ta, ca să-ți facă rău!“

33. Atunci împăratul, cutremurîndu-se, s’a suit în odaia de sus a porții, și a plîns. Pe cînd mergea, zicea: „Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n’am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!“