1. Fiii proorocilor au zis lui Elisei: „Iată că locul unde locuim noi cu tine este prea strîmt pentru noi.
2. Haidem pînă la Iordan; ca să luăm deacolo fiecare cîteo bîrnă, și să ne facem acolo un loc de locuit.“ Elisei a răspuns: „Duceți-vă.“
3. Și unul din ei a zis: „Fii bun și vino cu slujitorii tăi.“ El a răspuns: „Voi merge!“
4. A plecat deci cu ei. Ajungînd la Iordan, au tăiat lemne.
5. Și pe cînd tăia unul din ei o bîrnă, a căzut ferul dela secure în apă. El a strigat: „Ah! domnul meu, era împrumutat!“
6. Omul lui Dumnezeu a zis: „Unde a căzut?“ Și i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela, și ferul dela secure a plutit pe apă.
7. Apoi a zis: „Ridică-l!“ Și a întins mîna, și l-a luat.
8. Împăratul Siriei era în război cu Israel. Și, într’un sfat pe care l-a ținut cu slujitorii săi, a zis: „Tabăra mea va fi în cutare loc.“
9. Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună împăratului lui Israel: „Ferește-te să treci pe lîngă locul acela, căci acolo sînt ascunși Sirienii.“
10. Și împăratul lui Israel a trimes niște oameni să stea la pîndă spre locul pe care i-l spusese și despre care îl înștiințase omul lui Dumnezeu. Aceasta s’a întîmplat nu odată, nici de două ori.
11. Împăratului Siriei i s’a turburat inima. A chemat pe slujitorii săi, și le-a zis: „Nu voiți să-mi spuneți care din noi este pentru împăratul lui Israel?“
12. Unul din slujitorii săi a răspuns: „Nimeni, împărate, domnul meu; dar proorocul Elisei, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe cari le rostești în odaia ta de culcare.“
13. Și împăratul a zis: „Duceți-vă și vedeți unde este, ca să trimet să-l prindă.“ Au venit și i-au spus: „Iată că este la Dotan.“
14. A trimes acolo cai, cară și o oaste puternică. Au ajuns noaptea, și au înconjurat cetatea.
15. Slujitorul omului lui Dumnezeu s’a sculat disdedimineață și a ieșit. Și iată că o oaste înconjura cetatea, cu cai și cară. Și slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: „Ah! domnul meu, cum vom face?“
16. El a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulți sînt cei cu noi decît cei cu ei.“
17. Elisei s’a rugat, și a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.“ Și Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai și de cară de foc împrejurul lui Elisei.
18. Sirienii s’au pogorît la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: „Lovește, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire.“ Și Domnul i-a lovit cu orbire, după cuvîntul lui Elisei.
19. Elisei le-a zis: „Nu este aceasta calea, și nu este aceasta cetatea; veniți după mine, și vă voi duce la omul pe care-l căutați.“ Și i-a dus la Samaria.
20. Cînd au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii oamenilor acestora, să vadă!“ Și Domnul le-a deschis ochii, și au văzut că erau în mijlocul Samariei.
21. Împăratul lui Israel, văzîndu-i, a zis lui Elisei: „Să-i măcelăresc, să-i măcelăresc, părinte?“
22. „Să nu-i măcelărești“, a răspuns Elisei. „Obicinuiești tu oare să măcelărești pe aceia pe cari îi iei prinși cu sabia și cu arcul tău? Dă-le pîne și apă, ca să mănînce și să bea; apoi să se ducă la stăpînul lor.“
23. Împăratul lui Israel le-a dat un prînz mare, și ei au mîncat și au băut; apoi le-a dat drumul, și au plecat la stăpînul lor. Și oștile Sirienilor nu s’au mai întors pe ținutul lui Israel.
24. După aceea, Ben-Haded, împăratul Siriei, strîngîndu-și toată oștirea, s’a suit și a împresurat Samaria.
25. În Samaria a fost o mare foamete, și atît de mult au strîmtorat-o încît un cap de măgar prețuia optzeci de sicli de argint, și un sfert de cab de găinaț de porumbel cinci sicli de argint.
26. Și pe cînd trecea împăratul pe zid, o femeie i-a strigat: „Scapă-mă, împărate, domnul meu!“
27. El a răspuns: „Dacă nu te scapă Domnul, cu ce să te scap eu? Cu venitul ariei sau al teascului?“
28. Și împăratul i-a zis: „Ce ai?“ Ea a răspuns: „Femeia aceea mi-a zis:«Dă-mi pe fiul tău să-l mîncăm astăzi, și mîne vom mînca pe fiul meu.»
29. Noi am fiert pe fiul meu, și l-am mîncat. Și în ziua următoare i-am zis: «Dă pe fiul tău să-l mîncăm.» Dar ea a ascuns pe fiul ei.“
30. Cum a auzit împăratul cuvintele acestei femei, și-a rupt hainele, cînd stătea pe zid. Și poporul a văzut că pe dinlăuntru avea un sac de păr pe trup.
31. Împăratul a zis: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă va rămînea astăzi capul lui Elisei, fiul lui Șafat, pe trupul lui!“
32. Elisei ședea în casă, și bătrînii ședeau lîngă el. Împăratul a trimes pe cineva înainte. Dar înainte ca să ajungă solul, Elisei a zis bătrînilor: „Vedeți că acest fiu de ucigaș trimete pe cineva să-mi ia capul? Ascultați! Cînd va veni solul, închideți ușa, și opriți-l la ușă; nu se aude oare sunetul pașilor stăpînului său în urma lui?“
33. Pe cînd le vorbea el încă, solul se și pogorîse la el, și împăratul a zis: „Iată, răul acesta vine dela Domnul; ce mai am de nădăjduit dela Domnul?“