1. O femeie dintre nevestele fiilor proorocilor a strigat lui Elisei: „Robul tău, bărbatul meu, a murit, și știi că robul tău se temea de Domnul; și cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi copii ai mei și să-i facă robi.“
2. Elisei i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi ce ai acasă?“ Ea a răspuns: „Roaba ta n’are acasă decît un vas cu untdelemn.
3. Și el a zis: „Du-te de cere vase de afară dela toți vecinii tăi, vase goale, și nu cere puține.
4. Cînd te vei întoarce, închide ușa după tine și după copiii tăi; toarnă din untdelemn în toate aceste vase, și pune deoparte pe cele pline.“
5. Atunci ea a plecat dela el. A închis ușa după ea și după copiii ei; ei îi apropiau vasele, și ea turna din untdelemn în ele.
6. Cînd s’au umplut vasele, ea a zis fiului său: „Mai dă-mi un vas.“ Dar el i-a răspuns: „Nu mai este niciun vas.“ Și n’a mai curs untdelemn.
7. Ea s’a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Și el a zis: „Du-te de vinde untdelemnul, și plătește-ți datoria; iar cu ce va rămînea, vei trăi tu și fiii tăi.“
8. Într’o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănînce la ea. Și ori de cîte ori trecea, se ducea să mănînce la ea.
9. Ea a zis bărbatului ei: „Iată, știu că omul acesta care trece totdeauna pela noi, este un om sfînt al lui Dumnezeu.
10. Să facem o mică odaie sus cu ziduri, și să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun și un sfeșnic, ca să stea acolo cînd va veni la noi.
11. Elisei, întorcîndu-se la Sunem, s’a dus în odaia de sus și s’a culcat acolo.
12. El a zis slujitorului său Ghehazi: „Cheamă pe Sunamita aceasta!“ Ghehazi a chemat-o, și ea a venit înaintea lui.
13. Și Elisei a zis lui Ghehazi: „Spune-i: «Iată, pentru noi tu ți-ai făcut toată turburarea aceasta, noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oștirii?“ Ea a răspuns: „Eu locuiesc liniștită în mijlocul poporului meu.“
14. Și el a zis: „Ce să fac pentru ea?“ Ghehazi a răspuns: „Ea n’are fiu, și bărbatul ei este bătrîn.“
15. Și el a zis: „Cheamă-o!“ Ghehazi a chemat-o, și ea a venit la ușă.
16. Elisei i-a zis: „La anul pe vremea aceasta, vei ținea în brațe un fiu.“ Și ea a zis: „Nu! domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amăgi pe roaba ta!
17. Femeia a rămas însărcinată, și a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei.
18. Copilul s’a făcut mare. Și într’o zi cînd se dusese pela tatăl său la secerători,
19. a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!“ Tatăl a zis slujitorului său: „Du-l la mamă-sa!“
20. Slujitorul l-a luat și l-a dus la mamă-sa. Și copilul a stat pe genunchii mamei sale pînă la amează, și apoi a murit.
21. Ea s’a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis ușa după ea, și a ieșit.
22. A chemat pe bărbatul ei, și a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor și o măgăriță; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu, și apoi mă voi întoarce.“
23. Și el a zis: „Pentruce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat.“ Ea a răspuns: „Fii pe pace!“
24. Apoi a pus șaua pe măgăriță, și a zis slujitorului său: „Mînă, și pleacă, să nu oprești pe drum decît cînd ți-oi spune.“
25. Ea a plecat deci și s’a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel.Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe și a zis slujitorului său Ghehazi: „Iată pe Sunamita aceea!
26. Acum, aleargă dar înaintea ei, și spune-i: «Ești bine? Bărbatul tău și copilul sînt bine?» Ea a răspuns: „Bine.“
27. Și cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrățișat picioarele. Ghehazi s’a apropiat s’o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: „Lasă-o, căci este tare amărîtă, și Domnul mi-a ascuns lucrul acesta, și nu mi l-a făcut cunoscut.“
28. Atunci ea a zis: „Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N’am zis eu: „Nu mă amăgi?“
29. Și Elisei a zis lui Ghehazi: „Încinge-ți mijlocul, ia toiagul meu în mînă, și pleacă. Dacă vei întîlni pe cineva, să nu-l întrebi de sănătate; și dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul meu pe fața copilului.“
30. Mama copilului a zis: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.“Și el s’a sculat și a mers după ea.
31. Ghehazi le-o luase înainte, și pusese toiagul pe fața copilului; dar n’a dat nici glas, nici semn de simțire. S’a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta, și a zis: „Copilul nu s’a trezit“.
32. Cînd a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui.
33. Elisei a intrat și a închis ușa după ei amîndoi, și s’a rugat Domnului.
34. S’a suit, și s’a culcat pe copil; și-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mînile lui pe mînile lui, și s’a întins peste el. Și trupul copilului s’a încălzit.
35. Elisei a plecat, a mers încoace și încolo prin casă, apoi s’a suit iarăș și s’a întins peste copil. Și copilul a strănutat de șapte ori, și a deschis ochii.
36. Elisei a chemat pe Ghehazi, și a zis: „Cheamă pe Sunamita.“ Ghehazi a chemat-o, și ea a venit la Elisei, care a zis: „Ia-ți fiul!“
37. Ea s’a dus și s’a aruncat la picioarele lui, și s’a închinat pînă la pamînt. Și și-a luat fiul, și a ieșit afară.
38. Elisei s’a întors la Ghilgal, și în țară bîntuia o foamete. Pe cînd fiii proorocilor ședeau înaintea lui, a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare, și fierbe o ciorbă pentru fiii proorocilor!“
39. Unul din ei a ieșit pe cîmp să culeagă verdețuri; a găsit viță sălbatică și a cules din ea curcubețe sălbatice, pînă și-a umplut haina. Cînd s’a întors, le-a tăiat în bucăți în oala cu ciorbă, căci nu le cunoștea.
40. Au dat oamenilor acelora să mănînce. Dar, cum au mîncat din ciorba aceea, au strigat: „Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!“ Și n’au putut să mănînce.
41. Elisei a zis: „Luați făină.“ A aruncat făină în oală, și a zis: „Dă oamenilor acestora să mănînce.“ Și nu mai era nimic vătămător în oală.
42. A venit un om din Baal-Șalișa. A adus pîne din cele dintîi roade omului lui Dumnezeu, și anume douăzeci de pîni de orz, și spice noi în sac. Elisei a zis: „Dă oamenilor acestora să mănînce.“
43. Slujitorul său a răspuns: „Cum pot să dau din ele la o sută de inși?“ Dar Elisei a zis: „Dă oamenilor să mănînce; căci așa vorbește Domnul: «Vor mînca, și va mai rămînea.“
44. Atunci le-a pus pînile înainte; și au mîncat și le-a mai și rămas, după cuvîntul Domnului.