1. Vai de tine, țară în care se aude fâlfâit de aripi, țară de dincolo de râurile lui Cuș,
2. țară care-ți trimiți solii pe calea apei, în corăbii de papirus! Duceți-vă, soli iuți! Duceți-vă la un neam înalt și cu pielea netedă, la un popor temut aproape și departe, la un neam puternic și cuceritor, a cărei țară e străbătută de râuri!
3. Voi toți, locuitori ai lumii, toți care locuiți pământul, când se ridică steagul pe munți, să luați aminte! Când sună cornul, să ascultați!
4. Căci DOMNUL mi-a vorbit astfel: «Eu voi sta liniștit și voi privi din locuința Mea, voi fi ca o adiere fierbinte în lumina soarelui și ca un nor de rouă în căldura secerișului.
5. Căci chiar înaintea secerișului, când floarea cade, și rodul se coace, El va tăia mlădițele cu cosoare, va tăia vlăstarii și-i va arunca.
6. Toți vor fi lăsați păsărilor răpitoare din munți și animalelor sălbatice. Păsările răpitoare își vor petrece vara pe ei și toate animalele sălbatice vor ierna pe ei.»
7. În vremea aceea, un popor înalt și cu pielea netedă, temut aproape și departe, un neam puternic și cuceritor, a cărei țară e străbătută de râuri, va aduce daruri DOMNULUI Oștirilor la muntele Sion, locul Numelui DOMNULUI Oștirilor.“