1. „Mângâiați, mângâiați pe poporul Meu! zice Dumnezeul vostru.
2. Vorbiți blând Ierusalimului și strigați-i că truda lui s-a sfârșit, că vina lui este ispășită, căci a primit din mâna DOMNULUI pedeapsă îndoită pentru toate păcatele sale!“
3. „Un glas strigă în pustie: «Pregătiți calea Domnului ,neteziți în deșert un drum pentru Dumnezeul nostru!
4. Orice vale va fi înălțată și orice munte și deal va fi aplecat; orice râpă va deveni netedă și orice povârniș se va preface în câmpie.
5. Atunci se va arăta slava DOMNULUI , și oamenii o vor vedea cu toții împreună, căci gura DOMNULUI a vorbit.»
6. Un glas zice: «Strigă!» «Ce să strig?», am întrebat eu. «Orice făptură este ca iarba și toată gloria ei este ca floarea de pe câmp!
7. Iarba se usucă, iar floarea cade când suflarea DOMNULUI vine peste ea!» Într-adevăr, ca iarba este poporul!
8. Iarba se usucă, iar floarea cade, însă Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pe vecie.
9. Suie-te pe un munte înalt, Sioane, aducător de vești bune! Înalță-ți glasul cu putere, Ierusalime, aducător de vești bune!Înalță-l, nu te teme! Spune cetăților lui Iuda: «Iată-L pe Dumnezeul vostru!»
10. Iată, Stăpânul Domn vine cu putere, stăpânind prin brațul Său. Plata Lui vine cu El și răsplata Lui Îl însoțește.
11. El Își va paște turma ca un păstor; Își va strânge mieii în brațe, îi va lua la piept și va călăuzi blând oile care alăptează.
12. Cine a măsurat apele în palma lui și a trasat cerurile cu lățimea palmei? Cine a strâns pulberea pământului într-o măsură? Cine a cântărit munții cu cântarul și dealurile cu o cumpănă?
13. Cine a cercetat Duhul DOMNULUI și cine L-a îndrumat ca sfătuitor al Său?
14. Cu cine s-a sfătuit El ca să fie luminat? Cine L-a învățat calea dreptății? Cine L-a învățat cunoașterea și I-a arătat cărarea priceperii?
15. Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă într-o găleată, sunt considerate ca praful de pe cântar. Pentru El, insulele nu cântăresc mai mult decât un fir de praf.
16. Libanul nu ajunge pentru foc, nici animalele lui pentru arderea de tot.
17. Toate neamurile sunt un nimic înaintea Lui; mai puțin decât nimic și deșertăciune prețuiesc ele în fața Sa.
18. Cu cine, deci, L-ați putea asemăna pe Dumnezeu? Ce imagine ați putea găsi pentru El?
19. Un idol? – un meșter îl toarnă și apoi un aurar îl poleiește cu aur și îi face lănțișoare de argint.
20. Săracul, care nu-și permite aceasta, alege un lemn ce nu putrezește și își caută un meșter iscusit pentru ca acesta să-i facă un idol care să nu se clatine.
21. Nu știți? N-ați auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? N-ați învățat nimic de la întemeierea pământului?
22. El este Cel Ce șade deasupra cercului pământului, ai cărui locuitori par niște lăcuste. El este Cel Ce întinde cerurile ca pe un baldachin și le desfășoară ca pe un cort de locuit.
23. El este Cel Ce îi preface pe prinți în nimic, iar pe conducătorii pământului ca și cum n-ar exista.
24. De abia sunt sădiți, de abia sunt semănați, de abia li s-au înrădăcinat tulpinile în pământ, că El și suflă peste ei, uscându-i, iar vijelia îi ia ca pe niște paie.
25. «Deci, cu cine M-ați putea asemăna? Cine Mi-ar putea fi egal?» zice Cel Sfânt.
26. Ridicați-vă ochii spre ceruri și priviți: Cine a creat toate acestea? El, Cel Care face să apară oștirile lor una câte una, chemându-le pe nume. Atât de mare este tăria Lui, atât de tare este puterea Lui, că nici una nu lipsește.
27. De ce spui, Iacove, de ce zici, Israele: «Calea mea este ascunsă de DOMNUL și dreptul meu nu este luat în seamă de Dumnezeul meu?»
28. Nu știi? N-ai auzit? DOMNUL este Dumnezeul cel Veșnic, creatorul marginilor pământului. El nu obosește, nici nu ostenește, iar priceperea Lui este de nepătruns.
29. El dă putere celui obosit și îl întărește pe cel fără putere.
30. Flăcăii vor obosi și vor osteni, tinerii se vor împiedica și vor cădea,
31. dar cei ce se încred în DOMNUL își vor înnoi puterea, se vor înălța prinzând aripi ca vulturii, vor alerga și nu vor osteni, vor umbla și nu vor obosi.