Capitolele

  1. 1
  2. 2
  3. 3
  4. 4
  5. 5
  6. 6
  7. 7
  8. 8
  9. 9
  10. 10

Vechiul Testament

Noul Testament

Ezra 6 Noua Traducere în limba Română (NTR)

Decretul lui Darius

1. Atunci împăratul Darius a dat ordin să se caute în documentele aflate în arhivele din Babilon.

2. El a găsit în palatul din Ahmeta, din provincia Mediei, un sul în care erau scrise următoarele: „Memoriu

3. În primul an de domnie al împăratului Cirus, împăratul Cirus a dat următoarea poruncă cu privire la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim: «Casa să fie rezidită, pentru a fi un loc unde să se aducă jertfe și să-i fie puse temeliile. Să aibă o înălțime de șaizeci de coți și o lățime de șaizeci de coți;

4. să aibă trei rânduri de piatră cioplită și un rând de lemn nou. Cheltuielile vor fi suportate de palatul imperial.

5. Mai mult, vasele de aur și de argint ale Casei lui Dumnezeu, care au fost luate de Nebucadnețar din Templul de la Ierusalim și aduse la Babilon, să fie duse înapoi la locul lor, în Templul de la Ierusalim; să le puneți în Casa lui Dumnezeu!»

6. Drept urmare, Tatnai, guvernator al provinciei de peste râu, Șetar-Boznai și camarazii voștri, emisari în provincia de peste râu, depărtați-vă de locul acela!

7. Lăsați în pace lucrarea de la această Casă a lui Dumnezeu! Lăsați-i pe guvernatorul iudeilor și pe cei din sfatul bătrânilor iudeilor să rezidească această Casă a lui Dumnezeu pe locul ei de odinioară.

8. Mai mult, dau următoarea poruncă cu privire la ceea ce trebuie să faceți pentru acești bărbați din sfatul bătrânilor iudeilor, ca să poată rezidi această Casă a lui Dumnezeu: cheltuielile acestor oameni să fie imediat plătite din veniturile împăratului provenite din tributul provinciei de peste râu, astfel încât să nu înceteze lucrul.

9. Zilnic să se dea preoților de la Ierusalim, la cerere, tot ce au nevoie – viței, berbeci și miei – pentru arderile de tot aduse Dumnezeului cerurilor, precum și grâu, sare, vin și ulei, ca să nu ducă lipsă

10. și ca astfel să poată aduce jertfe de o aromă plăcută Dumnezeului cerurilor și să se roage pentru viața împăratului și a fiilor săi.

11. De asemenea, dau următoarea poruncă cu privire la orice om care va schimba edictul acesta: să se scoată o bârnă din casa lui și să se ridice bârna ca să fie tras în țeapă pe ea, iar casa lui să fie prefăcută într-un morman de gunoi din cauza faptei lui.

12. Fie ca Dumnezeul Care Și-a pus Numele să locuiască acolo să răstoarne pe orice împărat sau popor care va încerca să schimbe ceva cu scopul de a distruge această Casă a lui Dumnezeu din Ierusalim! Eu, Darius, am dat această poruncă! Să fie împlinită întocmai!“

Terminarea și dedicarea Casei DOMNULUI. Paștele

13. Tatnai, guvernatorul provinciei de peste râu, Șetar-Boznai și camarazii lor au făcut întocmai cum le poruncise împăratul Darius.

14. Prin urmare, cei din sfatul bătrânilor iudeilor au continuat să zidească și au reușit, așa cum le profețiseră profetul Hagai și Zaharia, fiul lui Ido. Ei au zidit și au terminat potrivit cu porunca Dumnezeului lui Israel și potrivit cu porunca lui Cirus, a lui Darius și a lui Artaxerxes, împărații Persiei.

15. Casa a fost terminată în ziua a treia a lunii Adar, în al șaselea an al domniei împăratului Darius.

16. Israeliții – preoții, leviții și ceilalți care fuseseră în captivitate – au sărbătorit cu bucurie dedicarea acestui Templu al lui Dumnezeu.

17. Pentru dedicarea acestei Case a lui Dumnezeu au oferit o sută de viței, două sute de berbeci și patru sute de miei, iar ca jertfă pentru păcatul întregului Israel au adus doisprezece țapi, câte un țap pentru fiecare seminție.

18. I-au pus pe preoți, după cetele lor, și pe leviți, după grupele lor, să facă lucrarea lui Dumnezeu la Ierusalim, după cum este scris în Cartea lui Moise.

19. Cei care fuseseră în captivitate au sărbătorit Paștele în a paisprezecea zi a lunii întâi.

20. Preoții și leviții se curățiseră în același timp, astfel că toți erau curați. Ei au adus jertfa de Paște pentru toți cei ce fuseseră în captivitate, pentru rudele lor dintre preoți și pentru ei înșiși.

21. Israeliții întorși din captivitate au mâncat jertfa de Paște împreună cu toți aceia care se separaseră de necurăția neamurilor țării, ca să-L caute pe Domnul , Dumnezeul lui Israel.

22. Au celebrat cu bucurie Sărbătoarea Azimelor timp de șapte zile, căci Domnul îi înveselise întorcând spre ei inima împăratului Asiriei, ca să-i sprijinească în lucrarea de la Casa lui Dumnezeu, a Dumnezeului lui Israel.