1. Când dușmanii lui Iuda și ai lui Beniamin au auzit că cei care fuseseră în captivitate zidesc un Templu pentru Domnul , Dumnezeul lui Israel,
2. s-au apropiat de Zerub-Babel și de căpeteniile familiilor și le-au zis: – Să zidim și noi cu voi! Căci, asemenea vouă, și noi Îl întrebăm pe Dumnezeul vostru și-I aducem jertfe de pe vremea lui Esar-Hadon, împăratul Asiriei, cel care ne-a adus aici.
3. Zerub-Babel, Iosua și căpeteniile familiilor rămase din Israel le-au răspuns: – Nu se poate să zidiți împreună cu noi o Casă Dumnezeului nostru, ci doar noi vom zidi pentru Domnul , Dumnezeul lui Israel, așa cum ne-a poruncit împăratul Cirus, împăratul Persiei.
4. Poporul țării a slăbit avântul celor din poporul lui Iuda, i-a descurajat să mai zidească
5. și a angajat sfetnici împotriva lor, ca să le zădărnicească planul. Așa a fost în toată perioada domniei lui Cirus, împăratul Persiei, până în perioada domniei lui Darius, împăratul Persiei.
6. La începutul domniei lui Ahașveroș au scris o plângere împotriva locuitorilor lui Iuda și ai Ierusalimului.
7. Iar pe vremea lui Artaxerxes, Bișlam, Mitredat, Tabeel și ceilalți camarazi ai lor i-au scris lui Artaxerxes, împăratul Persiei. Scrisoarea era scrisă cu litere aramaice și în limba aramaică.
8. Dregătorul Rehum și scribul Șimșai i-au scris împăratului Artaxerxes o scrisoare cu privire la Ierusalim, după cum urmează:
9. „De la dregătorul Rehum, scribul Șimșai și ceilalți camarazi ai lor, judecători și emisari, oameni din Tarpel, din Persia, din Erec, din Babilon, elamiți din Susa
10. și din celelalte popoare pe care le-a luat în captivitate marele și vestitul Assurbanipal și le-a așezat în cetatea Samariei și în restul provinciei de peste râu…
11. (Aceasta este o copie a scrisorii pe care ei i-au trimis-o.) Către împăratul Artaxerxes, Slujitorii tăi, oamenii provinciei de peste râu, … îți scriu următoarele:
12. «Să știe împăratul că iudeii plecați de la tine spre noi au ajuns la Ierusalim și rezidesc cetatea aceea răzvrătită și rea; ei vor să-i termine de înălțat zidurile și-i repară temeliile.
13. De aceea să știe împăratul că, dacă cetatea aceasta va fi rezidită și zidurile vor fi terminate, ei nu vor mai plăti nici tributul, nici darea și nici taxa de trecere și, prin urmare, vistieria imperială va avea de suferit.
14. Din această cauză, ca unii care mâncăm sarea palatului, nu ne stă bine să vedem cum este necinstit împăratul și de aceea trimitem această scrisoare ca să-l înștiințăm pe împărat.
15. Să se cerceteze deci în cartea cronicilor părinților tăi! În cartea cronicilor vei găsi scris și vei afla că cetatea aceasta a fost o cetate răzvrătită, din cauza căreia au avut de suferit regi și provincii și în mijlocul căreia s-au iscat răscoale încă din vremuri străvechi. Din acest motiv a și fost pustiită cetatea aceasta.
16. Facem deci cunoscut împăratului că, dacă cetatea aceasta va fi rezidită și zidurile-i vor fi terminate, nu vei mai avea stăpânire în provincia de peste râu.»“
17. Împăratul a trimis următorul răspuns: „Dregătorului Rehum, scribului Șimșai și celorlalți camarazi ai lor, care locuiesc în Samaria și în restul provinciei de peste râu: Pace!
18. Scrisoarea pe care ne-ați trimis-o a fost citită și tradusă în prezența mea.
19. Am dat ordin să se facă cercetări și s-a găsit că cetatea aceasta s-a ridicat împotriva împăraților încă din vremuri străvechi, dedându-se la răzvrătire și răscoală.
20. Au existat la Ierusalim regi puternici care aveau stăpânire peste tot teritoriul de peste râu și cărora li se plătea tribut, dare și taxă de trecere.
21. Prin urmare, dați ordin ca acești oameni să fie opriți, iar cetatea aceasta să nu mai fie rezidită, până când nu voi da eu o altă înștiințare.
22. Aveți grijă să nu fiți nepăsători față de lucrul pe care trebuie să-l faceți. De ce să crească paguba în dauna împăraților?“
23. Imediat după ce s-a citit copia scrisorii împăratului Artaxerxes înaintea lui Rehum, a scribului Șimșai și a camarazilor lor, aceștia s-au dus în grabă la Ierusalim, la iudei, și i-au oprit din lucru prin forță și putere.
24. Atunci s-a oprit lucrarea de la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim și a rămas oprită până în al doilea an al domniei lui Darius, împăratul Persiei.