1. Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Moise, întregului Israel, de partea aceasta a Iordanului în pustiu, în câmpia din dreptul Mării Roşii, între Paran şi Tofel şi Laban şi Haţerot şi Di-Zahab.
2. (Sunt unsprezece zile de călătorie de la Horeb pe calea Muntelui Seir până la Cades-Barnea).
3. Şi s-a întâmplat în al patruzecilea an, în a unsprezecea lună, în prima zi a lunii, că Moise a vorbit copiilor lui Israel, conform cu tot ceea ce Domnul i-a dat ca poruncă pentru ei;
4. După ce ucisese pe Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia în Hesbon; şi pe Og, împăratul Basanului, care locuia la Aştarot, în Edrei,
5. De partea aceasta a Iordanului, în ţara Moabului, Moise a început să lămurească această lege, spunând:
6. Domnul Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Horeb, spunând: Aţi locuit destul de mult pe muntele acesta;
7. Întoarceţi-vă şi călătoriţi şi mergeţi la muntele amoriţilor şi la toate locurile apropiate de el, în câmpie, la dealuri şi la vale şi în sud şi pe ţărmul mării, în ţara canaaniţilor şi la Liban până la râul cel mare, râul Eufrat.
8. Iată, v-am pus ţara înainte, intraţi şi stăpâniţi ţara pe care Domnul a jurat-o părinţilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacob, că le-o va da lor şi seminţei lor, după ei.
9. Şi v-am vorbit în timpul acela, spunând: Nu vă pot purta singur,
10. Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulţit şi, iată, astăzi sunteţi o mulţime ca stelele cerului.
11. (Domnul Dumnezeul părinţilor voştri să vă facă de o mie de ori mai mulţi decât sunteţi şi să vă binecuvânteze, precum v-a promis!)
12. Cum să pot purta eu singur necazul vostru şi povara voastră şi cearta voastră?
13. Luaţi-vă bărbaţi înţelepţi şi înţelegători şi cunoscuţi printre triburile voastre şi îi voi face conducători peste voi.
14. Şi mi-aţi răspuns şi aţi zis: Lucrul pe care l-ai spus să îl facem este bun.
15. Astfel că am luat pe mai marii triburilor voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am făcut capi peste voi, căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute şi căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zeci şi administratori printre triburile voastre,
16. Şi am poruncit judecătorilor voştri în timpul acela, spunând: Ascultaţi cauzele dintre fraţii voştri şi judecaţi cu dreptate între fiecare om şi fratele său şi străinul care este cu el.
17. Să nu fiţi părtinitori în judecată, ci să ascultaţi atât pe cel mic cât şi pe cel mare; să nu vă temeţi de faţa omului, pentru că judecata este a lui Dumnezeu şi cauza care este prea grea pentru voi să o aduceţi la mine şi o voi asculta.
18. Şi v-am poruncit în timpul acela toate lucrurile pe care trebuie să le împliniţi.
19. Şi când am plecat de la Horeb, am mers prin tot pustiul acela mare şi înfricoşător, pe care l-aţi văzut pe calea spre muntele amoriţilor, precum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru; şi am venit la Cades-Barnea.
20. Şi v-am spus: Aţi ajuns la muntele amoriţilor, pe care ni-l dă Domnul Dumnezeul nostru.
21. Iată, Domnul Dumnezeul tău a pus ţara înaintea ta, urcă-te şi stăpâneşte-o, precum ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme nici nu te descuraja.
22. Şi v-aţi apropiat toţi de mine şi aţi spus: Să trimitem oameni înaintea noastră, să cerceteze ţara pentru noi şi să ne aducă ştire din nou despre calea pe care să ne urcăm şi despre cetăţile la care vom ajunge.
23. Şi spusa aceasta mi-a plăcut mult; şi am luat doisprezece bărbaţi dintre voi, un bărbat din fiecare trib,
24. Şi s-au întors şi s-au urcat la munte şi au venit până la Valea Eşcol şi au cercetat-o.
25. Şi au luat în mâinile lor din rodul ţării şi ni l-au adus jos; şi ne-au adus ştire din nou şi au spus: Este o ţară bună pe care ne-a dat-o Domnul Dumnezeul nostru.
26. Totuşi nu aţi voit să vă urcaţi, ci v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeul vostru.
27. Şi aţi cârtit în corturile voastre şi aţi spus: Pentru că Domnul ne urăşte, ne-a scos din ţara Egiptului, ca să ne dea în mâna amoriţilor, să ne nimicească.
28. Unde să ne urcăm? Fraţii noştri ne-au descurajat inima, spunând: Poporul este mai mare şi mai înalt decât noi; cetăţile sunt mari şi cu ziduri până la cer; şi mai mult, am văzut acolo pe copiii anachimilor.
29. Atunci v-am spus: Nu vă îngroziţi, nici nu vă temeţi de ei.
30. Domnul Dumnezeul vostru care merge înaintea voastră, el se va lupta pentru voi, conform cu tot ce a făcut pentru voi în Egipt, înaintea ochilor voştri;
31. Şi în pustiu, unde ai văzut cum Domnul Dumnezeul tău te-a purtat, precum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care aţi umblat, până aţi ajuns în acest loc.
32. Totuşi în acest lucru nu aţi crezut pe Domnul Dumnezeul vostru,
33. Care a mers pe cale înaintea voastră, să cerceteze pentru voi un loc unde să vă înălţaţi corturile, noaptea în foc, să vă arate calea pe care să mergeţi şi ziua într-un nor.
34. Şi Domnul a auzit vocea cuvintelor voastre şi s-a înfuriat şi a jurat, spunând:
35. Negreşit niciunul dintre aceşti oameni din această generaţie rea nu va vedea ţara aceea bună, pe care am jurat să o dau părinţilor voştri,
36. În afară de Caleb, fiul lui Iefune, el o va vedea; şi îi voi da pământul pe care a călcat, lui şi fiilor lui, deoarece a urmat pe deplin pe Domnul.
37. Şi Domnul s-a mâniat şi pe mine, din cauza voastră, spunând: De asemenea nici tu nu vei intra acolo.
38. Ci Iosua, fiul lui Nun, care stă în picioare înaintea ta, el va intra acolo; încurajează-l, pentru că el va face pe Israel să o moştenească.
39. Mai mult, micuţii voştri, despre care aţi spus că vor fi o pradă şi copiii voştri, care în acea zi nu au cunoscut între bine şi rău, ei vor intra acolo şi lor le-o voi da şi o vor stăpâni.
40. Dar cât despre voi, întoarceţi-vă şi călătoriţi în pustiu pe calea Mării Roşii.
41. Şi aţi răspuns şi mi-aţi zis: Am păcătuit împotriva Domnului; ne vom urca şi vom lupta, conform cu tot ceea ce ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru. Şi când v-aţi încins fiecare cu armele sale de război, aţi fost gata să vă urcaţi pe deal.
42. Şi Domnul mi-a zis: Spune-le: Să nu vă urcaţi nici să nu luptaţi, ca să nu fiţi loviţi înaintea duşmanilor voştri, fiindcă eu nu sunt printre voi.
43. Astfel v-am vorbit, dar aţi refuzat să ascultaţi şi v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului şi v-aţi urcat înfumurați pe deal.
44. Şi amoriţii, care au locuit pe acel munte, au ieşit împotriva voastră şi v-au urmărit, precum fac albinele, şi v-au nimicit în Seir, până la Horma.
45. Şi v-aţi întors şi aţi plâns înaintea Domnului, dar Domnul nu a dat ascultare vocii voastre, nici nu şi-a plecat urechea spre voi.
46. Astfel că aţi locuit în Cades multe zile, conform cu zilele cât aţi stat acolo.